ghereben anamaria

Pierdută-n noaptea veciei În umbra vieții și a gloriei Cer drept preț o viață,ajunge Văzăndu-i în ochi lacrimi de sânge Dragostea,un simplu și vechi ideal moatea șsi viața un spațiu

E chin,suspans și durere Toată viața nu are nici o plăcere Simt că trăiesc de prea rareori Și atunci parcă aș fi într-o beție e culori. Ha!ce iz de teamă De spaimă,de sfială Chiar nu

Parte cea neagră se despică în două Simt cum mă sting când afară plouă I have ti die at morning I need the kiss of death. I remember the time when the firs time i kiss you You are my death

Cu pași pustii în zgomote secate Apar șoapte negre și neasemănate. În murgul nopții mă pierd cu jale Mi-e sete sânge,îmi caut prada în vale. Demult în vremea sacră,când era credință Atunci să

La un capăt de drum Mă scutur și spun: Nu-i cine să mă aline, Când sunt pierdută nu-i nimeni să mă îndrume. Am pierdut atâta timp izolată, Și acum când am revenit deodată Simt că nu trăiesc

În ochi nu te privesc, Nu vreau să te otrăvesc... De asculți a mele șoapte, Ai sa te gandști la moarte... Cu lacrima ce mi-a picat, Cel cea citit e blestemat, Iar cel ce va citi Sigur va