Mediu
La un capăt de drum
Mă scutur și spun:
Nu-i cine să mă aline,
Când sunt pierdută nu-i nimeni să mă îndrume.
Am pierdut atâta timp izolată,
Și acum când am revenit deodată
Simt că nu trăiesc pentru mine,
Lumea mă fură,trăiesc pentru lume.
Ceea ce a fost mereu,mai mereu,
A fost cu mine:GÂNDUL MEU.
Și am ajuns acolo unde ochi de om viu nu-i
Am ajuns la lumimița de la capătul tunelului.
001.649
0