gheorghe Sarbu

pe strada cosminele viața nu e nici cât un praz degerat bunul simț este voit călcat în picioare vax eleganța legea își trăiește vacanța caracterul termen expirat ambientul este colorat ușa

o luntrie doi oameni și o stea adu-mi felia aceea de cer verde s-o-nfulec la micul dejun mărturie în favoarea-ți depun k în pat k și în viață, enter o luntrie doi oameni și o stea o luntrie doi

sau ce plăcere găsești mai mare decât clipa arsă lângă DN împănând mersul cu proprii pene vis întru noi trimit salutare karma karma foresta, orare știute doar de ea mii de-antene ridică spre

Fuge gândul cu peste o sută km oră; cu stângul după dreptul merg - eu acesta, ea minoră ... Păi ... Și cum? Se poate? Dacă? Scoate-ți arcul, sunt în temă ... Doar puțin de prânz să

peste fire un dubiu planează căci omul ok ar fi pervers din te miri ce căci mai adoră minciuna se deduce căci impersonal s-ar erija în rază căci încopciat este pe lângă fază căci balast în

din este realizez că sunt respins pământul cu toate ale sale îmbrac rucsacul și ideile iau antibiotice goblen și euridice goblen și euridice permanent cerul și veșnic studiu cine poate proba

licoare dătătoare de viață floreta ta printre două șoapte ori clipele ce trăim din apte ori spiritul ce-n vreri ne agață vin să ne spună pe răboj de stea nimic altceva nu are față nimic din șir

se strecoară este printre mai cu talent decit tine soarele privește absent nimic nu mai stă pe locu-i și ce dacă îmi spui ghiduș e treaba echilibrului universal Dumnezeu nu, - rut puc ne

munte valea gindul salcă valea valea piere doamne satul gara doamne doamne și noi galben cerul marea galben galben a fost și iar altfel arcă și iar și iar

urcă țambrele spre aștri chip de lalea iau stufoase racile spre zero pasc dintre axile luncile floare albă de iubire rămâi în casa omului nu pleca iazul dragostei nu-l seca nu-l seca

de ce trebuie să ne mâncăm între noi la prânz dimineață și seara hulpav scai ori să judeci înainte de ce nu stai geea este casa noastră temporal roi ce ne împinge, ce nu ne dă răgaz, ce din

nicio problemă starea de fapt cum ne purtăm mai rău ca spinii de frică cont țin numai câinii coasta omului nu este raft și nici drojdie de copt copt copt o măsură este în toate pentru cine nu

șoldul tău drept ușor cabrat puțin peste șoldul meu drept amiaza sare pârleazul ne ințelegem prin fapte aerul extrem de încins își ia partea boare boare pe crupa amiezii goi goi în palatu-i

mă abat pe cosminele ce de m ce de z ,- faină strada asta pe care stă deosebit luna pe ieri imi povestesc sigla, azi cea a poetului care-i va da numele,- legendă vie bobul de vintre

vom vedea nu este soluția este de adevăr îi aproape cum de percuție percuția cine poate de inerent scape cine nu să gireze cu Wu Lou cei ce-s apă ducă-se pe ape nu semnifici o nu cu al Lui

viul în este alcov inodor mereul nu are finit de astăzi pentru mâine print incolor și mie și lor insipid echinocțiul por când viața te spune cupid viul în este alcov inodor mereul nu are

Pentru cei care spun ca subsemnatul nu stie sa-si vada interesul propriu, trebuie sa precizez: interesul meu este sa duc pina la capat cercetarea, adica sa-mi mintui harul. In restul problemelor,

aveți grijă aveți grijă de poet acest suflet sfredelit de mare ce este cu ochii orbi de clemență cu urechile surde de prea plinul inimii lovite de trufia contemporanilor nu există om cu calități

peste, draga mea, cerc de dedus soarelui cuibărit în iarbă prin falange de amintiri curg coapsele celuilalt presucea vieții-mi tumultuoase răzor răsfățul și teasc ce boltele și cu, draga

cerul crâng cu lampioane pe sub unde concurente până vii cum stau la soare până vii cum stau la soare ici colo adiacente de-alde stări mii de cupoane printre care dulce-o boare printre care

câți jongleuri de buzunare,- ere pe casa scării în autobuz cu privirea arogantă confuzi nu astfel vei fi bărbat,- aere te fac te dreg și-alte invective să i-o tragi lu’ mă-ta bă fraiere nu

de bun augur dragostea mea ridic opaițul stării de confort haiducesc să ne lăsăm furați de probabilitatea că vom spune deodată așa ăsta da că vei exclama nu, n-am să uit ziua luna anul nu,