gheorghe Sarbu

...prietenul meu Eu (...) Eul. Mi-l AMÌNTESC încă de pe când eram de-o șchioapă, EL fiind cu o mișcare de rotație înainte mai mare. Câte năzdrăvănii n-am făcut împreună ! Le dădeam nuferilor la micul

In ciuda refuzului de a integra in sistemul sanitar romanesc anumite descoperiri medicale de exceptie, refuz motivat de cu totul alte interese decat cele strict legate de sanatatea oamenilor,

am câteva întrebări la care trebuie să răspund musai trebuie să răspund de pildă de ce oamenii stau față la spate stau spate la față dar mai ales de ce oamenii urăsc oamenii dar mai ales

rahat cu perje știința arta șto tupeu necunoaștere emfază deși tot omul bine știe că nu găinațul se-așează pe varză

în tren două femei se ceartă sunt în drum spre bucurești treburi pe culoar tânăra-mi amantă în show stă cu amintirile e-n zori puhoi de oameni grăbiți și mașini și tramvaie și doi de-ar vorbi

aripi de eucalipt zvon dau de trecere cum omorâm vrerea aceasta guri trei rău înfometate caut în inima cerului mult și nestins dor de amintiri volănașe sădite “ bărbat călător “

pe tejgheaua aceasta puțin atinsă de vreme cu deficiențe ascunse altele până și pulsul este de vânzare nimic dar absolut nimic nu capătă valență tu repeți de ani buni te iubesc trenul pleacă

pe alei frunze de nori adastă oamenii le trec survolându-le tobă cerul în care Dumnezeu bate de ce să ne cheltuim pentru a contesta ceea ce este bun postat ce mai putem face în context omul

cele ce-aduc la burtă sub nimic frânge glia fiu genul nu-i de sută știa Hristos ce știa să vorbim cu imagini despre lucruri știute bine culmit de vecini a sau cele volute femeia femeie

nimic altfel față de ic mărunt mărunt se ridică ideea oricât de pică are șanse s-ajungă spic s-adaug spun păi nu strică neuronii etanș ibric fac din deznădejde tonic cu egretă de

de ce nu am carte scoasă nu am jucat hora vremii de ce nu sunt academician nu am jucat hora vremii las cu limbă de moarte să nu-mi ridicați statuie am băut șampanie dar întotdeauna am

Motto: “ Gustul nu se discută “, dar poate fi cultivat. Când este vorba de artă, când este vorba de știință, semnul dăinuirii strălucește doar pe fruntea celui care purcede la drum, când ceilalți

Dragă Teo, grea o teamă mă muncește de o vreme: de nu iei Poetu-n seamă … Că nu-l placi, vrea să însemne?

1990 – 1996: jale mare cu Iliescu, mare … 1996 – 2000: jale mare cu Constantinescu, mare … 2004 – 2009: jale mare cu Băsescu, mare … n la puterea n … Pentru Tară când vom fi în Stare?

ca o rază rază de crescut te agăți de stampa care sunt e noapte plină fără geam frunzele vaier întrerupt care ochi vin de dedesubt să-și lase lacrima pe ram nimic străin nimic făcut doar

pe cărare două umbre deformat merg înaintea-mi alibi chiar și când fac tumbe cu ocaua mică n-ajungi miez zariște pe loc repaus amintirea plus etcetera imagini estompate la cursul zilei