Gheorghe Aurel Pacurar

Pustie
------

Ochiul de apa al
Cuvintelor mele
Inspira groaza si
De aceea
Si-au intors vulturii
Capetele...

Sa duca aerul
Si-au intors vulturii
Aripile.

Se da ingerul udacios de apele care trec in noapte intre doua trenuri...unul care nu mai poate si pleaca inapoi si altul care n-a venit desi imi tremura pielea de frig pe mine...

Imposibilul consens
-------------------

Nu ne putem resemna!

Colti de lupi
Aburindu-ne sira spinarii
Am rostogolit
Tragandu-i adanc prin
Noi.

Alergarea de ciuta
Ne-a ramas intre tample
Sa infrunte
Urletul adulmecand
Timpurile...

Nu ne putem resemna!

Avem visuri
Nestiute,
Avem ingerii lupi
Sfasiind
Printre ciute...

Nu mai sunt decat tobele alea uitate...Cu pielea de capra proaspat rasa - cat se poate cu un cutit oarecum primitiv lucrat dintr-un os de omoplat - si cu sunetele inabusite in nevibratia nebataii de nesensuri ascunse...Au sa faca praful dinamic si cu ace...Imi sopteau toate secundele inca inainte sa apuc sa-mi julesc genunchiul de pietrele astea albe si calcaroase...Nu fac bine la oase!...Si apoi a inceput sa bata vantul...sufla sau mai bine zis chiar batea cand Isaia dantuia si ma strigau plansi ochii copiilor mei...Eu, stateam cu ochii panze de catarge inaintea prafurilor tacerilor lor pe unicele mari ale lacrimilor mele de durere...

tratat
------

cei care au tradat
sa fie ucisi.
cei care au murit
sa fie plansi.
cei care mai lupta
sa fie invinsi.
iar cei
care cu palmele goale
au indraznit
a ne infrunta,
ordon:
sa-si ridice talpile
sa le putem
saruta!

Se da ingerul TCP/IP-cios si frumos de smecheros...recomand si DNS si WINS pentru limpezire...

Cand de maniau trageau cu sagetile in nori, in zeii mici, pitici, neinsemnati in rabojul de piatra...Pentru ploaie, pentru piatra, pentru romani, pentru...Insa Zamolxes nu! El dormea in pamanturi si de acolo lua, in dansuri de fericire, pe toti la el...Cand pacea cu romanii a fost oarecum strapezit adusa o capetenie daca si-a ucis fiul cel mai iubit, care ucisese din ura un soldat roman, murmurand pe buze: \"Da ce? Crezi ca eu ii iubesc!\"...Iata de ce Dumnezeu Si-a dat pe Cel mai iubit Lui, pe El insusi S-a dat oamenilor sa fie omorat...Batjocura noastra pentru iertarea noastra...Rastignirea noastra pentru iertarea noastra...Invierea Lui pentru iertarea noastra...A venit Andrei, Apostolul Domnului, si a crestinat Dobrogea...A grecilor, a lui Ovidius si a ciobanilor coborati intr-o vesnica transhumanta...Au venit cu cas si au plecat cu Dumnezeu in desagi...Si a rodit samanta Lui caci ei stiau ce inseamna sa-ti ucizi copiii de dragul unor idei chiar...pentru Zamolxes oricum era deja seara si iarba incepuse sa intele la degete precum lacrimile unui zeu adormit inainte de vreme...Numai sihastrii pot spune cat de mult a iubit Dumnezeu lumea...

Livada de visuri
----------------

Sa nu risipesti
Boabele
De roua...
Ele sunt
Lacrimile ingerului
Trecut azi noapte
Descult
Printre spini.

Dezgheturi
----------

A trecut Iisus pe
Aici.
Avea mana invelita
In sange
Si pumnul desenat deschis
In bobul
De ploaie...

Cu tamplele rosii
Pictati pe aripi
Ingerii
Retransforma piroanele
In pietre de rau...

Punem mana de la mana
Sa-ti sadim in dinti lumina
Punem pleoapa de la pleoapa
Ca sa-ti fie setea-n apa
Punem coasta de la coasta
Ca sa ni te faci a noasta //ardeleneste;-)
Punem gura de la gura
Ca sa ai pe buze mura
Punem aripile toate
Sa nu ai un vis departe
Punem zborul si taria
Sa te umple bucuria
Punem raiul pentru tine
Ca ne esti asa de bine
Punem noaptea peste noapte
Si la tampla limba noapte
Punem pene printre maini
Si caldura peste sani
Si pe buze destramare
Si trei frunze pe carare...

Se da ingerul contestat de pastrat in nopti sub pat ;-)

Destin
------

Linge ploaia
Noaptea.
In curand
Voi pleca
De-a lungul soselei
Cu vant.

Poate trece moartea.

Poate trece,
Poate
Ramane...

Paste
-----

Pe scoarta ploii
Pipaind
Piroane grele in urma,
Ei,
Ingerii orbi,
Cu nenascutele lacrimi
Aduna,
Pentru-a-nvierii
Minune,
In palme de bruma,

Lumina.

De buna voie
------------

Taie-ma cu securea
Iarna
Bucati, bucati.
Pe-un butuc inghetat
De brad.

Strecoara-te in casa
Cu bretele pline
De mine
Fara sa atingi
Usa abia crapata.

Arunca-ma geamat in vatra,
Inveleste-ma-n foc
Si danseaza goala,
Sa te sarut, lumina tremuranda,
pe tot trupul
Deodata.

Iata cum plange ingerul meu si lacrimile lui imi fac movilite sub piele...Gara din Vintul de Jos si copilaria aceea cu valize multe si oboseala aplecand pleoapele undeva catre miezul noptii...mergem la mare mama...la mare...mai apoi gandurile alea din gara de nord cand ziceam: pai decat sda astept pentru rapidul ala opt ore fug cu acceleratul pe valea oltului si ma dau jos la vint...de acolo sunt acasa...si curg peste mine lacrimile alea mari cu autobuzul ala plin de praf si cu un tigan zambind ca un artist de cinema...cu fuga aceea printre pietre de la manastire undeva in sus la cabana...muntele de piatra si mainile maicutelor impletind covoarele alea sfinte...si apa de la izvorul ala de intri pe sub biserica veche...si Parintele cu barab lui alba si blanda ca un Mos Craciun uitat acolo in munti...si randurile de trandafiri roz si tunsi asa ca pana la mangaierea ochilor...ce miros de acasa razbate dintre aceste senzatii ingeresti...unde-mi esti ingerule? unde-mi esti?

Se da ingerul fericit gustand de la Vint si panala teius si mai sus spre manastire numai aer stralucind a primavara...Parinte Dometie sarutam dreapta...

Am in cerul gurii gustul ala sarat si lung si ma uit nedumerit la hartia aia mare si frumos colorata dinaintea mea...Unde esti mai ingerule sa gusti si tu? Pun paiul intre buze si simt licoarea - intr-o zi o sa ma omoare categoric mancatoarea de calciu si magneziu - si ma uit adanc in toate colturile luminoase si cu televizoarele alea mari - e singurul loc unde se poate auzi ceva in limba engleza - si te caut sa-ti spun : mai fata te iubesc! La o masa undeva o soldata si un soldat american - el mai scund dar avand steagul cu stelutele pe umarul drept - rad si mananca de acasa de la ei...Eu ma uit la mexicanele bucatele de branza si la sosul barbeque si ma uit dupa degetele tale frumoase sa-mi fure macar un cartof din ala mexican si bondoc...Dar el ramane acolo si eu ma uit afara lung...Daca s-ar pune si oftaturile cu siguranta ca azi BurgerKing ar face vanzarea vietii lui...Ma ridic sa duc tava si tambesc...parca te-am zarit zambindu-mi cu paiul strecurat intre buze...Ah Nichita cum ai stiut!!! \"Parca toate femeile au azi capul tau si poarta hainele tale...\"

Se da ingerul fomicios de degetele ei ingeresti prin parul meu mangaiecioase...

Am sa-ti astern saruturi intre sfacuri
Si-am sa-ti sarut si umbletu-n nisipuri
Am sa aprind pe plaja lumanari
Si-am sa te-nvat preadunaros sa speri,

Am sa ma fiu cu focul pe la maluri
Si-am sa-ti preaumplu pantecul cu valuri
Si fluturi gust de apa grea curgand
Am sa-mpletesc pe gleza-ti sarutand

Am sa te urmaresc pe unda noptii lina
Si-am sa te mangai coapsa de preaplina
Am sa-ti dau sangele din munte
Prin vena ta cu pesti sa te inunde

Si-am sa te-astept in zori la cherhana
Sa-mi fac un rasarit din geana ta
Si-am sa te mai astept c-o vesnicie
Cirese la urechi sa-ti bucurie...

Se da ingerul iubicios de apa curgacios

Tasnesc in sus - imi sopti o secunda numai direct in centrul auzului, insa asa de profund ca i-am simtit in cerul gurii gustul - am sa ma duc pana la cer sa-ti fac cumpana...Vrei? Ce sa fac eu cu cumpana? Te duci sa te picteze in Pieta...Am vorbit cu Buonarotii si mi-a zis ca are nevoie de un Iuda asa ca tine...Are sa te picteze dezbracat si apoi imbracat...Sa nu faci figuri ca nu e frig acolo si miroase a maslini tot anul...Nu mai! Nu mai are modele din paita si a pictat cu chipul unui poet doi apostoli si trei prooroci...Ah si s anu uit: ia si tu ceva mondede vechi romane cu tine...Treci prin fat fantanii aleia si arunca si tu ceva...Sa nu arunbci inima si sa nu te vada lumea ca plangi la licuricii din apa...Va fi noapte si ea se va minuna si se va uita uimita la lacrimile tale...vei zambi si-i vei spune: aici, la inceput era o fantana goala...de sute de ani peste modedele alea initiale mai arunca cate un om una, doau lacrimi...in general turistii...odata fdemult, vezi buza aia crapata si ciobita in piatra, cineva, venit sa fie pictat in nu\'s ce capela, si-a aruncat din gresala inima...si s-a dus si sufletul dupa ea...pietros si greu ca un nod in gat si o apasare demna in piept...dar asta a fost demult, demult de tot...hai sa-ti arat pe David...si strange-ti salul pe umei ca-mi mirosi aprins a Gioconda...

Se da ingerul banucios in adancuri luminos

Vine o vreme la care sufletele celor dati de Dumnezeu cu Ingeri se desfac - de preferinta si de nesincronizare probabilistica numai primavara - si aduc in lume fascinatia imponderabila a nevazutului suflet...Va marturisesc ca acestia, in genere - na ca fara ghilimele -, umbla cu inimile oricum in afara si oarecum hazliu...Oamenii aia obisnuiti si cu durerea si cu monotonia au numai asa un gest intins a zambet de la suflet pana li se vad luminile din ochi si le este mai bine...nu pot defini senzatia sau sursa - Die Quelle - careia trebuie sa-i datoreze schimbarea de perceptie centrifuga undeva catre fluturanda inima nevazuta insa se bucura pur si simplu...Uneori inimile iesite in afara se impletesc in vazut...Si se aude mangaiat de clape de pian sau zambete naravase de lacrimi sensibile izbucnind sub ironie subtire sau barbateasca abordare a vietii...insa dincolo ramane numai apa sensibilitatii si melancoliei pure din care ingerii isi primenesc zi de zi setea...suflet de femeie...in esenta poeziei nu se poate intra decat cu lacrimile in palme si genunchii mirosind rotund a primavara...si cu inima-n afara...
Deci: Veverita a intrat in Limba Romana la ceasul la care Limba Romana e tot mai moldoveneasca.
Sens: Dumnezeu nu-si alege oameni mici pentru lucruri mari.
Adica: Tot mai cred ca picioarele unui anumit pod sunt construite gresit...Auzi Apolodoare!!!!
Bucurie: Nespusa.

Nu sunt literat, poet sau scriitor si de aceea jignirea este abia acum cu \"istoria Literaturii Romane\"...Insa iert caci nu poti tu pacatui cat pot ierta eu...
Inger zburacios la curiozitatea ta feminina pura...;-)))

De dor
--------

Ma dau soldat supus
Iubirii mele
Intins a pozitie
De drepti.
Astept
Gloante zdrentuite,
Ore vibrande,
Oscilande, penetrande
In trup.
La fabrica de cruci
Numele meu
Sta batut in cuie
Pe-o durere.

Uite cum plange urma ta pe nisipul din clepüsidra si mai uite cum se tanguie urma ta de la pasulo pe apa...Ingerul sta si se leagana intr-o uniformitate centrifuga, undeva la mijlocul universului acesta, dupa legea atractiei universale si nu centrifugale - adica direct proportional cu produsul maselor si invers proportional cu patratul distantei - cu factor k si apropiere pentru atragere -- si rade de pe coltul de luna din mana lui merlin dedat la dragoste...Nopate de alinare pendula intre palmele stea...

Se da ingerul acela central universal zambicios si leganos...

Petre
-----

Striga ochiul
Sfaramat de
Mirat,
De trei cantece de
Cocos,
In lacrimi.

Ah,
Mirare sfanta de
Moise,
Nici tu,
Nici tu,
Si tu...

Ploaie dureroasa cu
Pumnii muscati la
Gura,
Os cheie la poarta...
Iisuse
Ne iarta!

De la
Umbletul pe ape,
La o Piata Romana,
Doar

Navoade de piatra!