Gheorghe Aurel Pacurar

Deschid cu teama inima mea...Acolo asteapta pe marginea unei stele un copil leganandu-si picioarele...Nu este micul print..el avea sa vina cu floarea lui mai incolo...Si veam pline de jucarii bezna aceea din care tasnea sporadic sangele alb, de ingeri, dezlegat de vena cava interioara...Destinul lasase acolo stele - desi nu exista destin si stim - si mai ales plangea amar cineva prin fiecare colt...Acest om are ingeri fluturandu-i prin cap! Strigau mai multe femei de-odata razand spermatic catre trupul sufletului meu scurgandu-se prin clepsidrele plasmuite din nisip...Nu se vedeau lacrimile de suflet caci prin nisip - logic la urma urmei nu? - nu se vede nimic...Nici nimicul nu e penetrabil prin nisipuri...Am iubit si marturisesc, am iubit mila mea pentru diferitele strigate de femei - mai ales pentru plansul lor am facut din oasele mele busole...Asdiscul nu a cercetat niciodata fundul acela de suflet cu gust de mare...Copilul sta pe coltul de luna doar...Apoi am cautat o usa...Usa plangea pe dinafara si am recunoscut imediat ceea ce am vazut pe toate scarile de blocuri si de case din lume...Unele usi plang acolo unde este in case de plans si nu se plange...Fugiti si priviti-va usile! Si apoi luati flori iubitelor care poate inca va mai iubesc si luati va zic, luati flori florilor si umpletile macar o data pe secunda de iubire...Nu se poate? Strangei lacrimile de pe usi cu buzele si cu limba - si asa folositi limba aia pentru sexul oral si nu se scandalizeaza nimeni - si mergeti mai oameni buni in alte parti...Nu este sentiment mai dur decat nezborul neliber...\"Iarta Doamne pactele noastre precum si noi iertam greselile gresitilor nostriiiiiii.\"...Las florile pentru ele sa seteobea lacrimile de pe usile de la intrare - aceleasi intotdeauna cu cele de la iesire - si apoi ascund intre penele mele oftaturile acelea lungi in noapte, trasul acela nefiresc catre sexul de obligatie, acceptarea resemnata si minciuna - fie si ea prin omisiune - si las usa curata...Am fost si la usa ta o data...De ce ai lasat sarmalele alea reci la usa? Stiai ca am sa vin? Hai sa-ti dau o mangaiere de la Dumnezeu sa-ti tina de cald si sa-ti deseneze Calea, Adevarul si Viata. O resemnare este in fapt tot o minciuna chiar daca este mascata social, teologic sau patologic...Hai sa-ti mangai genunchiul cu pietrele de oasele mele si o sa uiti ca trebuie s stai numai in genunchi in fata oamenilor...Nici in fata ingerilor! iti conjur! Nici in fata ingerilor! Numai in fata Lui! Mereu a Lui! Hai ca inchid - sau cos cum bine zicea o inspiratie - sufletul asta ca deja este curent si ne trage suferinta la lacrimi...

Se dau: ingerul vazacios de lacrimile de pe usi si ingerul neresemnacios.

Uneori se lasa seara inainte de apusul soarelui si atunci ingerii stau cu toti sa traga de apus...Se umple deci cerul de nori de vreme buna...Mama spunea: Cand rade soarele la apus maine este vreme frumoasa...Alma, Alma intinde palma ta sa vezi cum ai desenat pe oasele ei o aripa de inger...Vezi? Nu pot sa-mi stapanesc lacrima alunecand pe aripa alba si mai ales nu pot sa nu ma inchin - pana la pamant ar fi totusi prea putin - inaintea sufletului tau capricios ca si soldatul plecat inaintea vremurilor...Capricul sufletului tau? Ingereascobunatatea! Ce frumoasa destindere de senzatii si ce plina de margini de buze trebuie ca este mana ta...Noi - eu si ingerul desigur - stam mai al urma sa nu te deranjam acum din zbor...Mare implinire...Ce mare bucurie pentru ai tai si pentru mama ta! - a mea mi-a zis numai ca am facut-o toata viata de minune ca ma divortat si ca am facut teologia sa spovedesc femeile frumoase - si mie mi-e tare dor de ea...E o batranica simpatica si soada(asta e cuvant ardelenesc pe care am sa ti-l traduc eu o data). Ma tot intreb daca Radu Herineanu are ceva cu multinteleptul Parinte Arhiepiscop Herineanu, fostul Episcop al Vadului, Feleacului si Clujului, ruda din partea mamei...Deci - inainte de a-ti ura implinirea rotunda a sufletului tau si asa bulgaros de soare cu ceea ce noptile visezi si in lacrimi desenezi - nu putem decat sincer sa ne uitam asa lung dupa tine cum dansezi si scriiiiiii gesturi demne de Istoria Literaturii Romane. Noi, inginerii debitati nelingvistic, teologii neimpliniti si mai ales pisicologii nepracticand din lipsa de perfidie freudiana, te sarutam dulce pe mainile tale desenate cu zbor...Sa nu uiti sa ne scriiiiiii despre Cer...

Se dau doi ingeri unul vibracios literos si celalalt asteptand frumos la coada sa-ti arate si el o farame de zbor...

Nu pot decat sa fiu fericit...Este iata - si eu si ingerul recunoastem - cand dornici de jurnale de calatorie surprindem cu atata inimoasa curgere slove frumoase despre löocuri si clipe frumoase...Nu putem decat sa ne bucuram ca iata portile de cetate le-am deschis si noi o data...Mai devreme sau poate mai tarziu...Zavoarele de la usa din dos - spate nu era ca era cetatea vauban in forma de stea - ma stiu...Si ma stiu si domnitele de cand noptile aduceam mirosul acela de ingeri ca si Grenouille extragandu-l din esenta de ingeri...Mai sa fie mi-a scapat o lacrima cat de frumos a fost la Iasi...Si mai ales iata ca se poate zbura deschsi la inima si mai ales invelit in visurile sufletelor fierbinti...Ce oameni frumosi de ingeri citesc eu! Doamne Tie iti multumesc!

Se da ingerul uitacios la biletul tramvaiecios...;-)))

Stau o singura secunda sa mai inghit aerul expirat de ea...Pe el am sa-i simt o singura secunda visurile...Desculte, cu picioarele sprijinind desenos apa aia murdara dar atat de sfanta ei...Rochita aia frumoasa pe care a lasat-o dinadins sa se umple de praful cararilor...categoric am sa-i stau o noapte inca sa o privesc...apa si alba dezvelita incet, perfid de pervers, de privirile mele apasandu-i sfarcurile in somn si zambetele pe buze...umarul am sa il sarut hulpav si neasemuit de mirat...de mine insumi si de toti cei apasati in umbre pe pereti...si-a scos unul nevcasta in strada si ne strica noaptea - femeia sta i9n resemnarea ei de drama de ceva vreme si zice ca nu poate sa nu ia pumnii in gura...treaba ei da: de ce ne tulbura noptile? noi nu vrem pumni in gura...las zgomotele undeva departe si mai respir o data pielea ei alba si pufoasa si mai simt o clipa cum ingerii dau tarcoala rotindu-se deasupra buzelor ei...o sarut...zambeste si arata ca inainte de lume cand sarpele avea inca picioare...in curand se va face dimineata si am sa o simt inghesuindu-ma incet in calorifer...se trage langa caldura ca-i e sete nefireasca de marginea de lume descheiata la fulgi...ninge si e dimineata in dungi...

se da ingerul trezicios bosumflicios

marsaluiesc in mine insumi si trebuie sa marturisesc: astept su nerabdare ultimele scurgeri din clepsidrele cu apa...Nisipul il vom inventa mult, mult mai traziu...Pana atunci punem sunetele digitale sa ne separe apasator scarita, nicovala si in special sau in speta - desi suna nu-i asa a sala de tribunal cand se zice judiciara < practica judiciara este uneori amara> si se separa ca smantana pe lapte - urechea interna si timpanul asteptand ud sau mai bine ceruit sa fim conformi cu caderea frunzelor in toamna care vine...Pe unde o sa fiu Doamne in toamna care vine? Si-n cine ma voi preschimba? In cersetorul de la patriarhie sau in copilul de tatza de la marginea lumiiiiiiiiii_ Oooops! mai ce alöuneca pe lacrimile astea! Stiintifics regandire a genunchiului zice afonul asta de beton pe care toate caderile suna la fel...fie ele tample, guri sau genunchiul meu...minereu auditiv scarmanand dureros nebunia schizoida sau paranoida...sindrom de Ieremia plangand catre fumegandele ziduri ale Ierusalimului...Ieremie!!!!

Se da ingerul nesamariteanos dar care a vazut babilonul cu totul...

Ingerul sta si se astepta in fiece secunda sa vada cum prin venele mele trece ca o himera acea secunda dureroasa - nu ca s-ar putea ea izola de surorile ei dar uneori frunzele din copaci sunt mai aproape de buze decat florile din muguri - insotindu-se de durerea ei profunda undeva spre inima...Picioare desculte-n zapada...rosiiiii si cu lacrimile in ochi cautand undeva departe limbile ornicului pierdut de cu seara...si lumina de lumanare la gfeam ca sa stim pe unde sa ne intoarcem...mama sta si ofteaza, mai pipa o tigara si cauta cu ochii undeva in adancuri...poate vine pana la Paste...poate nu...se desira dinspre ochi inspre senzatii o iubire curata si inca aurie de ea insasi...ce mare bucurie...Insa vezi tu, asa cum de altfel nu ti-am spus inca, de cusut cerul o facem numai noi ingerii: cu sange alb si straveziu, cu nori nisipuri prin piustiu...Despre starea de trecere doar atat: caprioarele cand sunt incoltite intre oameni si fiare au capacitatea uimitoare de a se sinucide spontan crapandu-le inima-n patru. Oamenii in schimb nu.

Se da ingerul desculticios zapezicios

Sunt iata, cu lacrimi in ochi - nu credeam sa se intample iar si atat de repede - si ma gandesc cu bucurie ce oameni frumosi are tara aia frumoasa, nepocita de nici un politic gest si frumoasa ca o paine calda rupta cu dintii pana la gingii infundati in coaja-i de stele...Mi-e o foame de acasa mea precum Mantuitorului ce Crucea Lui prin care a izbavit si pe cei ce-l bateau in cuie...Desi la scurta vreme de reintoarcere parca bucuria unui cantec dilata secundele si-mi asuma nebunia gestului plecarii...Fac noapte in jur si ma uit la inima mea lumanaroasa facand lumina ca acasa...

Inger plimbacios iesios...

la singerul la usa si vin pentru o clipa sa-ti arat fruntea mea pe care celtii au incrustat mirosul barcilor lor de vikingi...Imi las oful la tine la usa, intre pantofii frumos randuiti, si fara sa trezesc pe cineva am sa-ti desenez pe buze gustul apei de mare...Simti? Asta a fost un val! Asta a fost respirarea unui delfin! Si aici o delfina surprinsa de durerile facerii...Oare putem spune ca delfinele sunt surprinse de durerile facerii? Uite si lumina cum cade in noaptea asta pe speteaza scaunului cu hainele tale...vezi? la ce bun un umar de dulap cu forma de haina de costum? la ce bun acel efort sustinut de a uita cand nu e nimic de venit? la ce statornicie te-ai gandit cand ai pus secundele in ceasul acela de marca...Mie imi place doxa si junkersul si seiko si---am si unul de aur 585...ti le dau cu secundele lor elvetiene, si nemtesti si japoneze si aurite 585...vrei? numai sa-mi dai o secunda din somnul tau acela strigat de cu seara pe sub tencuiala peretilor...sa nu mai plangi indiferenta de caderea ploilor pe pervaz...sa aduci si tu un pahar cu apa sa dizolvam timpul in el si sa-l bem ca la executia lui Grenouille...Ala cu parfumul esenta de iubire...Il sti? Nu-i nimic, da drumul resemnarii si vino la mine...De aici inainte ai semnele varsatorilor desenate pe pereti...Si razi mai fata ca vine seara si se face in sate lumina calda la ferestre...Dinadins si Paste aprins...

Se da ingerul neresemnandu-se ;-)

Am ascultat o singura secundá cum picura de undeva de departe printre suvitele de nori - Cirrus parca - mierea aceea de la Apus...\"Lumina Lina\" i-am spus...Avea numai asa o aplecare undeva intre Zidurile cetatii si gura aprinsa undeva cu mirosul ala de verde in care ne desirasem copilaria alergand sa ne facem arcuri si sageti...Nu ne-am intrebat niciodata de ce uneori primaverile aveam sagetile inmugurite si nici de ce prin aer razbatea un miros alrfel si suav...Apune soarele si azi printre aceleasi sensuri si uneori simt cum se face iar dimineata undeva la o buza de manastire ascunsa in spatele luminilor...Ma asteapta sa merg sa ne plangem inima trecuta...Nu se pune problema unei reveniri in firele de iarba si nici a unei aplecari spre gramezilke alea de nisipuri curgand prin clepsidre...Este numai o plecare de cu seara, pe furis parca, undeva departe la marginea lumii...Stelele se ridica pe cer inainte de a se face dimineata in lume...Si apoi se pier inainte de a se zice : noapte buna...Si se ramane asteptand din toate gustul acela intunecat cu sare...Desi mierea curge inca pe vene si pe la cot gadilicios...

Se da ingerul salinimiericios

A plecat pe jos, prin frig, sa duca undeva departe sufletele secundelor date ei de catre cel ce da secundele...Binenteles ca miza pe pasul acela pus si pe dezlegarea la suflet si miza binenteles pe samariteana desprindere de mine insumi...inca o data. Inca o data. Si eu, din zborul aceal ma auzisem strigat inainte sa pot intoarce capul catre rasarit...Era atat de frig in vocea ei cand ma alunga chemandu-ma...Inghetasera semilobatele sentimente si plansul si acuzele alea ascutite de desfacut sacul lacrimar de cu noapte...Ma tinea o singura secunda sa-i mai zic de Polul meu Nord...Insa vezi tu aveam atatea prejudecati ca incepusera sa se aprinda focurile-n inima mea si-mi era intaia oara bine ca i-am promis ca voi veni fara de pricina insa numai cu ea...Dinadins si fara presimtire...

se da inger neprejudecacios

Ma mostroloiam intr-un apus de soare lung si la -1 grad, teuton si imbulgarat in copaci verzi-galbeni si arbusti albi si galbeni si sprijineam cu ochii undeva departe autostrada aia din padure si undeva aproape pulsul slovelor pe alb, pe verde, pe galben - eu de ce nu pot sa pun ingeri as ca bitmapuri habar n-am, adica am ca inginer dar acum sunt numai trilu-lilu-crocodilu\' - si ma uitam deci la mine insumi...mai sa fie! Acum un an scriam despre mass media si raportul om-dumnezeu...lung, asiduuuu, relativ la inima si frumos...Iconografia lui Rubliov, Visul lui Cleopa, Icoana facatoare de minuni de la Nicula, brainstorming, manipularea prin brainwashing, Seelie si somnul, ...nonsensuri negre pe alb...Apoi am gasit un chat si am gasit alb pe negru...Nu mai dormeam noptile de atat alb afara si negru pe dinlauntru si nu puteam minti...S-a dus si ea si pruncul acasa...acasa unde iubeam eu si ura ea...si am ramas eu unde iubea ea si uram eu...a fi singur este o forma de narcisism...am semnat noi contracte, am linistea aia de rulat pe genunchi spre paine...teoretic totul curge inainte...am descoperit insa ca iata, domnisoarelor, doamnelor si domnilor, se mai poate romanui slovui si visuii, si mai presus de toate visuiiiiiii. Implinitor ca un Bun Dumnezeu si Bland alaturi de Maica Sfanta plangand...Vine pastele Domnului si eu ochiulesc asfalturi griiiii si regulate undeva la - spuneam adineaoriii - la iubirea ei si ura mea...neputand a bea macar altceva am luat o gura de apa cu arsenic din pumni...nu e rea...e sampanioasa pe undeva pe la margini...adevarul este ca iarba este verde tot timpul anului...anului trecut, al celui care vine...confesiuni cu tort de frisca...ingerul ingerind.

Iata de ce ne bucuram imbucurandu-ne la ceasul la care, intr-o transparenta transparenticioasa, ne aflam si la Iasi si la Bucuresti si la Craiova si la Timisoara si la Cluj si la, mai ales la...Avem deci potrativele lui Engage pe piept si ne cantam heruvimic si serafimic...E cald deja in frigul asta...Ce marturisire frumoasa ca o spovedanie publica. mai omule drag cand a mai trecut inca un an?

Se da ingerul chronosicios plin de frisca pe aripi.

Am asteptat o singura secunda dincolo de apasarea aceea dulce cu varful limbii...Mai sa fie imi zisei, mai sa fie, acest gust este intr-adevar de inger...Apoi mai era de dulceata si de ficat prajit - mie ala de pasare imi place prajit as si pe urma cu piper pe el - si mai la urma am simtit gustul acela inalt al buzelor si ochilor pe care dormeau nevazute cateva lacrimi fugare...Gustul va marturisesc, imi intrase adanc pana in mama capilarelor si incepusem sa simt, undeva la baza primelor pene de pe ochi, un sentiment infiorant...Dar daca si ea l-a iubit tot asa? Dar daca s-au potrivit tot asa? Daca tot asa se lungea pe pereti umbra lor? Si simt cum fuge ingerasul si rade...Si deodata mi se face seara undeva aproape de inima...\"semnul repulsiei\"...si-mi simt zborul aplecat uimit...De ce?

Se da ingerul umbricios si pofticios

Hai sa-l gasim pe Manole! O sa-ti spuna el mai multe despre manastiroasa lui aventura cu ...stiiii tu...Hai sa-l gasim pe Manole! El nu se va lasa imbujorat decat cu o palinca buna - dar asa de mult nu mai bea decat ca e satul de apa de fantana - pe care o sa o scot eu de la mine...Oricum o am de mult si eu nu beau...Hai sa o gasim pe Ana - Ioana si Oana sunt fetele mele, stiii? - si de acolo vom incepe sa facem caramizi de lut - iti mai ies gandurile astea jungloase din cap si din inima - sa facem cu ele un castel. Tu aduci lacrimile si eu praful de pe ele...Le facem lut si-mi zici apoi despre el. Eu iti spun despre o multime de ele...Zambesti apoi si te apleci sa apesi iarba cu tamplele zambinu-mi sagalnic...hai sa te sarut dulce sa vezi cum dorm panterele negre in zi...Si cum leii isi sfarteca propriiiiii copii...Pui de leu zisi si ucisi...Hai sa-ti asez la palme neapucarrea niciunui pahar...Ia o lumanare si sufla si tu spre fluturi...Vine ziua si caleasca te asteapta...Nu te uita la vizitiu: cauta-ma pe mine!

Se da ingerul zidicios sacrificios...

Ascult cu atentie ce-mi zice ingerul: Herr Freud a murit in urma unei supradoze...Sotia a stiut si a rasuflat usurata. Copiii erau deja pe alte carari si comunitatea stiintifica a psihanalizei s-a divizat in doua grupe mari: cei care treceau pragul neculcatului cu clientele si cei care nu aveau succes cu noua metoda. Iata de ce pun o farfurie curata ,rad un pic de ceapa - trebuia totusi sa o punem un pic la calit - si am sa-ti zic de Yung...Deci: constient, subconstient si inconstientul visurilor...sau viselor...diferenta este ca mai vreau putin piper...Se poate? Deci: individual si apoi istoric...Cum ar veni adica: a crezut in Dumnezeu pe bune. Nu se mai practica spovedaniile publice.

Concluzia: mainiloe frumoase raman in visuri sa mangaie orice incercare de evadare in absurd.

Cicardian: zi de noapte se face stress numai cand evadarea reuseste virtual.

Completa: Cu varful limbii in spatele urechii se tzice: Ahhhhhhhh!

Pradox: Psihos-Logos este zisa mai nou stiinta (obiect de studiu: psihos=suflet - nedefinit in nici un tratat de psihologie, metodologie - hai sa va fac si eu una cu aceleasi rezultate practice, instrumente- rad in hohote si ma uit la patul ala de piele lung)

Se da ingerul psiholicios stiintificios...

Zice ingerul: Si i S-a facut sete o data Fiului Omului si amers la o fantana.
Tacerea:
Zice ingerul:Si acolo o fata a samaritenilor i-a dat apa din ulcior.
Tacerea:
Zice ingerul: Si El a baut si i-a zis ei de apa cea vesnica.
Tacerea: Si ea a inteles si s-a dus in tot orasul acela si a zis ca a venit Hristosul.
Zive ingerul:
Tacerea: Si atunci au inceput toate si spre stanga si spre dreapta

se da ingerul serafim privind in toate locurile de-odata...si ingerul frumos criticacios...

Iata ca ne luam de cu seara deja, fracurile si papioanele de la locul acela din inima pus bine de cand cu criza de sentimente si le dam la apretat cu lacrimile de bucurie ale mirosurilor de tei de undeva dinspre Iasi...Desi bulgarii de alb si galben si verde crud din fata ochilor mei si ai ingerului nu ne pot ajuta - pe mine cel putin ceva mai greu ca am inima zvacnind si sufletul primavarand - sa ne teleportam decat gandurile la 2000 de Km - sau poate ceva mai multi - ne permitem, cu de gala imbracaminte mai sus amintita, sa ne furisam si noi acolo, undeva intr-un colt al salii - cum te uiti de la scena in stanga sus - de unde sa va aplaudam in nevazut...Daca veti auzi asa de undeva mai mult sesizabil decat auzibil oarece falfairi aplauzante sa stiti ca si eu si ingerul va iubim. Pentru tine Alma si pentru toti cei care tin flacara aprinsa sangele nostru ca si combustibil de stele.

Se da ingerul organizacios, serios si foarte poezos ;-)

ies
aripile
prin stele

dadusem
prea adanc
cu lacrima

Hai sa ne pictam pe aripi cu zbor...ma uit atent la el. ori glumeste ori nu glumeste. pare serios si imi arata calea: iata ! Se poate merge si mai repede si mai incet...Compromis...E promis? Sta si-si aseaza aripile lungi langa mine...Nu te incurca sa stai asa la pamant, pe o banca asa chircit oarecum? Hm...Stiu ca nu raspunszi dar asculta-ma: acum multi ani, sase sa fie? spte? am stat intr-o statie de metrou? ea nu intreba eu nu raspundeam. Eu m-as fi putut culca cu ea si ea cu mine insa amnadoi stiam ca daca s-ar fi intamplat nu ne-am mai fi pictat pe aripi cu zbor...intelegi? oarecum...ma privi lung, ingereste...oarecum. Si la drum incepusera sa iasa dare de fum...Era vara si un mal de apa ardeleana curgand lenes...Atunci n-a intrebat si atunci n-am raspuns...Azi ma intreb si azi isi raspunde...Pe tabla de sah au ramas toate piesele intacte...Asta este regula: ai voie sa te misti dar sa nu atingi nimic...Eu? Eu dau de la mine toate piesele...Pe degeaba...

Se da ingerul povesticios pe o banca intr-o statie de metro...acum...parca 6 ani.

Ochiiiiii lui Moise se inaltau catre cer cand soarele cadea rupestru peste orizont si cand adia briza aceea a \"Domnului trecand in racoarea serii\"...Urma sa se trezeasca a doua zi nemahmurit si urma sa vada dincolo de buza aceea de deal inverzuit sensul aliniat in scanduri...Ah Arca ei de Arca! Somnul inca nu-i risipea fumul presimtit din Sodoma si Gomora si pana la jumatate de metru in pamanturi inca mai auzea moartea din duhul de la Marea Trecere cu usiorii muiati in sangele Mielului...Porumbei! Aduceti porumbei! Oh Doamne era numai o pereche de porumbei! Si daca nu s-ar fi intors Doamne? Ramanea porumbita fara porumbelul ei? S-ar fi rastignit o femeie atunci? Bunul sta in cer si rade...Primul stat crestin din lume este dinainte de Marea Schizma si el stie...Ah, Andreie! Ah, Petru! Ah, despletita Noemina! Ne-a promis ca nu va mai fi Potopul de ape...De saruturi insa nu s-a spus...Si nu s-a scris nici mai apoi pe pietre...Si cei ai lui Levi nu s-au speriat cand aruncau de pe stanci cadaverizatii din semintiile Domnului...Inca unusprezece...Nu?
Mai res-pir inca cu aripile adunate caci n-am gasit de trei ori uscatul...Am zburat insa cu porumbita mea o data si l-am gasit...E mintit? Cine ghiceste doar lacrimi primeste.

Se da ingerul porumbicios de porumbita lui zburacios.

Ah dulce asteptare tanguita
De gura slaba gatuita,
Ma vreau in moarte-nfasurat
Cu piatra cruce peste cap,

ma vreau trezit de cu lumina
ma vreau oprit pe coapsa-i lina
smintit ma vreau cu capu-n nori
sa mor subit pe cand te zbori.

Frunoasa poezea Niculescule...Se da ingerul de catifea cu o bezea ce-i pentru ea ;-)