Verticaloingerirea a la Mat

La ceasul acela inmugurit nu se puteau aduce mai multe secunde pentru curgere...Mai putine nu acceptau venele deja pentru minima curgere prin ele – inima are doar nevoie de ele nu? – si mai ales datorita diametricului zis ventricul prin care musai sa se curga circular ceva...Am avut un nod inaintea intrarii in inima, un nod adus de catre tatal meu – desi ma repet cand spun ca plecase – si inainte de gulerul meu n-am avut cravata...Desi imi luasem camasa aia dungulie si pantalonii aia de sef...pantofii mi se ingerisera primavaros de cand cu zborul ala de 10 ore cu tot cu „buy and fly“ albastru pe galben...Davidoff...Era prea tzarziu si mai aveam inca de fugit in munti cu ingerul, de facut aerul ala de munte prin plamani inger rostogolitor si de viata nascator...Deci Mat...Nici macar nu-mi imaginasem ca ingerul meu va asculta poeziile circulare – de la bagatul foii de deasupra sub celelalte – si ca placerea va fi un capat de trabuc fumigen ...Se poate si asta pentru o sampanie de emotii...Ce cauta un inginer intr-un cerc de poezie? Se lumineaza, se imbucura, se alege cu ceva dupa zambet...Cu un gest si cu o senzatie...Inca ma intreb cum pot „relationa cu o scena“ dar asta este mai putin esential...Am cunoscut fete frumoase si lungi, am vazut oamenii aia care se inlitereaza cu acte in regula(Servus Bogdan Baci ;-)) si am vazut o multime de frumosi tineri sprijinind – dincolo de fumul de tigara – literele care ningeau...Anton m-a cucerit definitiv...Domnilor, l-am simtit pe Nichita zambind si cautand mereu spatiul ala, care opricum era preaplin de el...Multumesc Anton. Imi cer iertare celor pe care, datorita unei prezente va spuneam, umila si onoranta, nu i-am putut saluta cu sunete...Mai, mi-am ciocnit inimile de ale voastre...Da inimile: a mea si a ingerului meu...Sunteti toti niste frumosi si niste plini de iubire...Prin ochii vostriiiiiii am baut lumina...Si mama, ce de fete lungi si frumoase! (Eu am vazut-o pe Ama si i-am auzit cuvintele alea alambicate si codificate prin tacere...Salut Ama...Monica, nevasta mea inger, imi spunea sa n-o iau razna...si radea...Sau poate numai a luat-o ingerul razna...cine stie?...).Oricum m-am folosit de secundele alea si inca mai pun din ele la ceasul acesta batran si lucitor...Ma simt, va marturisesc, onorat de voi toti cei cu care ne-am imbratisat privirile, zambetele si aplecarile din cap...Am vazut si chemarile! Insa ce sa facem noi, prea departatii de talentul si de poetica definitie, acolo in fata...vine ea si vremea aia poate: acum insa a trebuit, la locul acela potrivit, in intuneric, sa nu ni se vada lacrimile de fericire... ______________________________________________________________________Gestul: O demna zambire aruncata peste umar – din motive evidente intre un poet si-un inginer – asa ca de la inger la sprijinitor de cifre. Senzatia: Am primit ingerul ce ma invata verticalitatea. Multumesc Poetule Mat. Raspunsul: „Cu cei de sub Lege m-am facut sub Lege nu pentru ca eu eram sub Lege dar pentru ca ei sa primesca Legea“...Andia, Pan. Sarutam dreapta. Atentie: nu numele mai frumoaselor si frumosilor...Nu numele fac acest text...pe voi v-am sarutat cu ochii si va port sub piele. Mandru de cum stati prin buze in secundele mele.