Orașul oftează.
Timpul e delir.
În roșul de-amiază
Încă te admir.
Orașul oftează.
Timpul răsună.
Când strada claxonează:
Fanfară nebună!
Speranța veghează
Când tu pășești cu stil,
Ce
Răbdare… Dar e atât de greu să mă-nfrânez
De la a mă teme de certitudini,
Și devenim atât de orbi și proști fără de crez
în fața lor. Se prabușesc decoruri, dezvăluind noi începuturi….
Tu ești
Privesc cât ești de liniștită
când dormi, te pierd și-ți caut mâna
alunecoasă și rece, ești iubită
și totuși cu sau fară tine nu-i, totuna.
Nimic cu tine nu e simplu
nici chiar distanța
Tacere!
Din adancul celor mai ascunse ganduri
Ma strabat unde de tacere
Te privesc rece cum dormi,
cum razi ironic, cum pleci, fara sa spui „La revedere!”
Si de vei crede
Viata. Si gandul dupa ea….
Soarele canicular incepuse sa apuna, in urma lui cateva raze mangaind strazile inca incinse ale orasului in care forfota de abia incepea. Oameni
guri oțelite nu pot sa rosteasca,
gânduri perfide le fac sa vorbească,
despre trăiri frumoase ce n-au vrut sa știe
ca se vor pierde curand pe vântul ce-adie.
de ce ma macin întotdeauna,
căci
venit-a timpul sa te-ndrepți
pe drumuri reci și-ntunecate,
nu ți-a fost greu sa ma îmbeți
cu farmecele tale toate.
și ma privești cu ochi amari,
și imi dezmierzi cu sarutări,
o gura ce nu vrea
Ploaia se opri în jurul orei 11 noaptea, dar vântul încă batea cu putere. In dreptul ferestrei, luna plină se oglindea în băltoacele de pe stradă și își arunca lumina de pe cerul negru și clar
La o emisiune de acum cateva zile, singurul invitat tuna impotriva sistemului bancar roman si, deviind spre primarii loviti de aceeasi stare de apatie generala in care intram fiecare
GA