Poezie
Orașul oftează
1 min lectură·
Mediu
Orașul oftează.
Timpul e delir.
În roșul de-amiază
Încă te admir.
Orașul oftează.
Timpul răsună.
Când strada claxonează:
Fanfară nebună!
Speranța veghează
Când tu pășești cu stil,
Ce clădim durează
Cât timp te admir.
Subit se-nserează
Peste noi doi.
Orașul oftează;
Ne revedem în zori.
Raza mă trezește
Și rezemat în cot,
Observ cum mă rapește
Al temerii boicot:
-Unde ajungem, nu știi?
Când intuiții-le-ți sunt sumbre:
De unde vii?
Căci mergem, fără unde.
-Aș merge fără tine,
Dacă pe toate le-ai afla.
Obscure-s toate pentru mine
De nu sunt toată a ta.
De-ar fi acesta refrenul
Vieții mele, iubită filosofie
Am depăși momentul
Lui “nu a fost sa fie!”…
Orașul oftează,
Iar timpul e delir
Mă pierd în roșul de-amiază
Privit de- albastrul fin.
002069
0