Poezie
Atârnatul balansat
1 min lectură·
Mediu
Împărțit între două trepte, de putere și de dor,
am ales-o pe \"a treia\", balansându-mă ușor,
neștiind ce vreau :
să urc..?,
sau să cobor?
La-nceput, mi s-a părut \"convenient\" să stau pe loc,
simțind că doar atâta pot...
Ulterior,
mi-am dat seama:
mediana,
centrul de greutate,
care-avea și el un rol,
trecea exact printre cele două trepte, atârnând practic în gol.
Mă-ntrebam,
în starea mea de imponderabilitate:
\"Or avea pe lumea asta rost, ...chiar toate?\"
Uite, de exemplu:
dacă n-ai un ban,
mai poți fi fericit?
Pentru că-ntrebarea o pusesem, la fel ca mine, atârnând în van,
mi-am răspuns de unul singur, că și-așa n-aveam:
........\"da\"...cam scremut, ce-i drept...dar, ce să fac?,
luasem în calcul și \"dictonul\" :
\"Dragostea trece, totuși,... prin stomac\".
În final, trecând de faza de \"pionierat\",
\"atârnatul balansat\",
m-am hotărât... și am urcat.
013.112
0