Poezie
Catârcoteală
1 min lectură·
Mediu
Mă bat în piept pumnii iubitei, dar stau bățos ca un catâr,
în fața unui compromis propus drept scurtături și promisiuni.
Când șaua ce o port e mult prea grea, pentru picioarele-mi slăbite,
cum poți tu dragă să-mi mai atârni povară, sperând să mă mențin pe drumul bun?
Și dacă-mi vezi înțepenirea dintr-o prea mare rătăcire ,
de ce insiști ca frica mea s-o vinzi pentru nimic, acum?
Așteptarea și răbdarea ți-e corvoadă, ți-e rușine-n drum?
Păi, hai să-ți rag din toți rărunchii :
\"Lasă linioară mă!
Dragostea ta, fosta țigară,
e transformată-n...fum și scrum\"
001580
0