Acum nu știu de ce am luat pixul în mână, acum nu știu de ce am început să mai scriu, poate o muză mai leneșă îmi dă târcoale, poate un moft, nu știu de ce scriu.
Nu înțeleg nici un sens al
“La început a fost cuvântul”, cum bine spune Evanghelistul Ioan. Frumos spune și bine este de a învăța acest cu adevărat extraordinar adevăr. Dumnezeu de la început “A zis și s-a făcut”.
Atunci
Mă bucur de apusul de soare și mă bucur când văd culorile din răsărit; iubesc ploaia, arșița, ninsoarea, pe toate le îndrăgesc când toate la timpul lor revin. Sunt un mic bulgăre de
Bună ziua. Al treilea război s-a terminat, noi suntem cei ce aducem pacea. Așa poate vor zice câștigătorii celei de a treia conflagrații. Dar ce va rămâne din noi în cea de a doua zi ?
O,
Mai tot timpul revine, de parcă-i desprinsă din iarna ce trece. Primăvăratică sparge-n zăgazuri de gheață. Spun mai tot timpul, deoarece uneori nu-i aud bătaia ca de ceasornic, alteori….?!? Chiar
Timpi și timpuri, distanțe între aproape și departe, puncte de reper ale vieții, început, prezent și în cele din urmă trecut. Îmbătrânesc cu zi ce trece (o simt din cauza reumantismului și a
Povești Mai mult sau mai puțin reale, mai aproape sau mai departe de cea ce simțim sau vrem să simțim, poveștile rămân tot povești, ne încântă, ne delectează. Dar rămân totuși bine întru-n
BÂNTUIND, URLÂND, RUGÂNDU-MÃ
Bântui prin gândurile altora, mă doare atât de tare în cot și-n umărul drept...
Ce cred ?
Cred că mă doare capul dacă mai stau să mai și gândesc.
Bună, mă numesc Orghici Gheorghe Constantin și am venit pe lume într-o zi, cândva în 1965, undeva prin august. Nu am înțeles niciodată de ce tatăl meu (Domnul îl aibă în pază) mi-a pus două
Uneori aș strânge toată lumea în brațe, alteori nu mă împac nici cu mine și strig la toți ca să tacă, să nu aud decât natura vorbind. Difernențe. De ce, de zile, de ore? Atunci îmi vine să
Nebun cu o pungă dusă la gură, din care răzbate un firișor, iz de diluant. Operă absurdă. Aurolac. Plastic.
Seră, terră, acoperită cu straturi de plastic sau cu noxe plastifiate, ce nu lasă căldura
Cine nu se teme sau cui nu-i este frică? Sunt mulți acei ce spun că lor nu le este frică de nimic, ei nu se tem.
Așa o fi oare? Cum reacționezi atunci când mama ta este lovită de cineva, din ce
Piatră, piatră-nsetată de apă, piatră de râu aruncată de furiile naturii în drum.
Durere de piatră-nsetată, sete de apă. Tumult de ape ce curg încet tot anul, fir ce pare un joc de copil.
Atât de tare îmi este dor de vara care a trecut, de sunetul pașilor tăi îmi este tare dor. Mă doare atât de tare dorul încât îmi vine să fug desculț prin ploia care-n valuri curge, să-mi
Ambiguu inserată în pagini de ziare, aruncată parcă undeva între alte coloane, am zărit o știre. Spun bine “zărit” deoarece acea coloană era pusă de parcă nici nu s-ar fi dorit citită, ci doar așa,
O frunză din copacul timpului am vrut să rup, dar nu am ajuns, sunt prea mic, nu mă pot măsura cu infinitul. Chiar de ajungeam, nu sunt sigur că aș fi rupt-o, poate trăgeam de ea să aplec creanga ce
GO