Poezie

Ecoul pământului

1 min lectură·21 septembrie 2017

Mediu

Mulțumesc, Doamne!

Ochii mei încă pot mângâia

darul primăvăratic,

în crepetul zilei plesnesc mugurii cruzi,

sub bolți azurii păsările se-nvoltă

când noaptea amorțită

se stinge-n hățișul luminii.

Drumețule

auzi suspinul brazdei sub plug,

cum geme firul ierbii

murmur de gâze îngânând,

și-acel bătrân gârbovit

ce își întinde trup ostenit

sub primele raze?

Poți înțelege

povestea dăltuită în piatră,

cea nevăzută

cea neauzită

arzând în inimă cernită?

Asculți ecoul pământului

când cineva smulge rădăcini?

Tu treci nepăsător,

ochii tăi caută ziua de mâine

și uiți că acum

aici

clipa îți curge...

2-04-2017

001.076

Getty Voinea. “Ecoul pământului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/getty-voinea/poezie/14113564/ecoul-pamantului

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.