nimic de ieri nu mai locuiește aici
I această cameră nu îmi mai aparține pereții ei au fost cândva mici și calzi ca talpile mamei am respirat împreună același aer și ne-am ținut în brațe pe frigurile năprasnice care ne chirceau
uneori suntem atât de goi încât
stomăcelele noastre pline de aer încep să se întindă ca arcurile împunse de săgeți căutând să agațe cu buricele degetelor ceva plin de care să se prindă o scamă în zbor sau un puf de
anul trecut pe vremea asta
facebook nu știe nimic despre ce făceam anul trecut pe vremea asta cândva nici eu n-o să pot să mai spun ce fel de mobilă aveai că la a șaptea placă de parchet începea să se audă un scârțâit au
ne apropiem cu toții de un sfârșit
ne apropiem cu toții de sfârșit capul sfârșitului e tare, ca o nucă bătrână îl vom întoarce pe toate părțile și părțile lui se vor termina atunci când murim se spune că trebuie să ne agățăm
a opta zi
aștept capătul tuturor gândurilor al tuturor vorbelor dialogurilor o liniște înaltă în care oamenii, dac-ar arunca cu pietre s-ar rostogoli zile întregi în gol căutând un sfârșit în
vivaldi, anotimpuri.
totul începe foarte frumos ca un mic ghemotoc de fân care începe să prindă viteză fix așa cum începe o primăvară de vivaldi îți propui să slăbești și să îl faci fericit îl privești chinuindu-se
îți scriu de pe o planetă îndepărtată
către Chris Marker mi-am pierdut ochelarii și aici toate stele au rămas fără nume puțini oameni se mai îmbujorează la ceva cu toții așteptăm să ne mutăm într-un sentiment nou cât mai
obișnuința de a simți un gol în stomac în fața unei furtuni neobișnuit de frumoase
îmi întind brațul către mijlocul tău ca într-o pădure aici blocurile sunt scunde până la genunchi cât oamenii să coboare ferestrele și să se prindă unii de alții aud noaptea un radio stricat
în căutarea eroului
noe construise o arcă și urcase în ea toate animalele pământului ele l-au urmat și s-au așezat fiecare la locul său ca într-o cutie cumpărată au ațipit ca la începutul lumii și încet au uitat cine
șase luni pe fundul unui ocean
am urmărit toate cetele de îngeri care au trecut în lunile astea. niciuna nu mi te-a adus înapoi deși m-am rugat la toți sfinții să-ți spună să-ți arate și ție cu săgețile lor câte-o insulă
