XXXI
Meri era bolnavă. După o viață de muncă și privațiuni și-a permis și ea să bolească. Începuse să nu mai vadă. Cataracta care-i jena ochiul stâng nu-i mai dădea posibilitatea să croșeteze ca
VIII
Era o după-amiază de primăvară călduță, plină de promisiuni. George lucra la cizmele unui locotenent care locuia cu părinții în fundul străzii. Îl rugase să le facă cât putea de repede. Îi
V
Proprietăreasa făcuse școala de croitoreasă la cele mai mari școli din străinătate. Se îngrijise de educația ei mătușa, bătrâna care ducea tot greul casei. Reușise s-o mărite cu un băiat bun,
VI
Plecarea elevilor din Gara de Nord spre Predeal a încântat-o dar a și înfricoșat-o pe Ema. Nu plecase până acum de lângă familie. Copiii care au coborât din tren la Predeal erau mulți și
I
Era aproape sfârșitul Celui de-al Doilea Război Mondial. Familii întregi rămăseseră fără mâncare și adăpost. Una din aceste familii era cea a Emei, care se ducea acum la bunicii din partea
Locotenentul a profitat de absența celuilalt pentru a întări legătura cu Ema. Cu toate că nu era bucureștean știa cele mai frumoase locuri și localuri, unde se întâlneau și-i vorbea de dragostea
XXXVIII
Iarna era pe sfârșite. Niște fulgi îndrăzneți căutau să se mențină curajoși în aer, dar odată ajunși pe pământ se topeau imediat.Trecătorii erau îngrijorați să nu strice frigul roadele
XXXII
Trecerea timpului este cel mai bun medicament. Rănile fizice și sufletești încep să se cicatrizeze. Începi să uiți multe lucruri care ți-au făcut rău. Mai ales când timpul îți este ocupat.
XVIII
Prima zi de serviciu a fost grea. Fetele nu mai păreau atât de prietenoase. Toată ziua ușa s-a deschis; apărea câte un cap tânăr de ofițer cu caschetă sau fără caschetă, trecea o privire
XXXV
Sideroza a reușit la facultate. Era rezultatul anilor grei de învățătură și dragoste cu care o înconjurase Ema. Merita mult roadele acestei afecțiuni, deoarece fusese un copil cuminte, căruia
XX
Meri trudea din greu. Toată viața a muncit. Și-a crescut cei patru copii cum s-a priceput. Până și chiloții de pe ei erau croșetați. Costau mai puțin. Acum Nelu se ducea la serviciu și urma
XXXIX
Întoarcerea Emei la unitate a produs mare bucurie. Lucrarea pentru ”Aplicația de la Neptun” trebuia să fie terminată repede. Generalul Milea dorea s-o studieze în amănunțime și să vadă ce
IX
Toamna întârzia să-și ia tălpășița din peisajul Bucureștiului, cu mantia-i de paparudă multicoloră. Pomii erau aproape desfrunziți. Doar unii mai rămăseseră cu câteva frunze colorate în mii
XL
Ema abia terminase treburile zilnice. Se simțea frântă de oboseală. Spera să-și facă un duș. Sună telefonul, cam târziu pentru o discuție obișnuită. Cu multă greutate a ridicat receptorul.
-
XVI
Câteva zile a zăcut. Nu-i trebuia nimic. Meri se chinuia să îi dea în gură câteva linguri de mâncare. Îi era frică să nu rămână așa. Vremea s-a schimbat brusc. Norii plumburii dansau
XLIV
După așa-zisa revoluție, românii au sperat că o vor duce mai bine. Mai bine în ce fel? Nici ei nu știau ce vroiau cu adevărat. De fapt cei care au luat conducerea țării după Nicolae Ceaușescu
XLI
Au trecut cinci ani de la Revoluție. Un august fierbinte, cu patruzeci și trei de grade la soare a reușit să pârjolească tot în cale. În casă ai impresia că lucrurile pe care le atigi te frig,
XXVII
Timpul trecea parcă prea repede. Decebal vroia anul acesta să plece toți trei la mare. Se săturase de munte. Cu ani în urmă Sideroza fusese vaccinată în timpul unei gripe. Făcuse umbră pe
XXVIII
Au trecut anii. Decebal reușise să-i toarne ultima picătură cu otravă în sufletul ei chinuit. Grija mare pe care o avea era de a nu-i lipsi nimic Siderozei și munca de la serviciu îi ocupau
XLII
Coșmarul abia acum începea. Sideroza a fost mutată într-o rezervă de două paturi. Între timp se ocupase și al doilea pat de către o studentă, care avusese și ea un accident. Deoarece fata era
XLV
Influențată de doctori, Ema aștepta, împotriva voinței ei, sfârșitul celei mai iubitoare și perfecte mame din lume. Din sfert în sfert de oră se ducea la ea în cameră, îi uda buzele și-i punea
XLVI
O primăvară ca-n povești a urmat după înmormântare. Pomii au înflorit în splendoarea lor, florile din grădină se rugau de Ema să nu mai sufere atât și să nu le ude cu lacrimile ei. Stătea
XII
În anul doi de profesională, Ema a continuat să joace în fața colegilor rolul de băiat. Alerga prin curtea școlii după ei, își dădeau cu șuturile în fund; arăta ca o băiețoaică. Feminitatea
Epilog
Anii au trecut, iar Ema n-a luat trăsături ce caracterizează evoluția normală a unei femei bătrâne. Bărbații încă îi mai fac curte. Dar la fel ca-n tinerețe, îi refuză, scuzându-se că este
GM