ia-ma de mana si uita-ma

Ca poem de dragoste e bine construit, desi cumva imi da senzatia de deja vu. Nu l-am mai citit, desigur, insa discursul e unul modernist. Nu spun stanescian, pentru ca ludicul verbal al lui Nichita era un plus.
Nu e deloc o critica. Poemul este bun in forma asta. Dar ti-am sugerat unde e hiba. Nu se simte ca ai fi proprietarul cuvintelor tale.

multumesc Cosmine pentru parerea ta, am prins ideea... poate ai dreptate si apreciez sinceritatea ta, te mai astept pe la paginile mele

as vrea mai multe comentarii daca se poate ca sa-mi dau seama de valoarea acestui text, accept in primul rand comentarii \"negative\", ca sa stiu de ce sa fug data viitoare

mie imi plac acei \"ochi impaiati\", dar nu stiu ce-ar putea semnifica in \"orasul viu al sangelui \"
\"urechea bratului meu stang\", vers tras de ureche;
...

O plimbare prin anatomia unei relatii pana spre uitare, din ce in ce mai aproape, dar niciodata suficient.
Scrii frumos. Te voi citi in continuare.

O poezie bine lucrata, iar subiectul ales este tratat cu seriozitate; se simte forta momentului, ca si cum autorul nu este sensibilizat la trairi de genul: sa visam impreuna cerul cu sfere de foc si lei inaripati...ci, acum ori niciodata!

Mae, Alice, Camelia va multumesc ca ati trecut pe la mine, am receptionat parerile voastre si imi pare bine ca ati respuns apelului meu!