apocaliptica

Am remarcat imaginile interesanta ale regresului universal inspre punctul primus, alternanta secventelor auditive puternice (corelate cu eliberarea din stransoarea a ceea ce e uman, terestru, intinat) cu linistea primordiala, silentiozitatea frematatoare a \"scoicilor\".
Totusi, finalul, in opinia mea, ar mai fi putut fi lucrat nitel, mesajul putand fi creionat printr-un limbaj liric, iar nu prin numire directa.
O lectura placuta, multumesc!
Madalina

mi-a placut. poate ca finalul e prea direct, but then again...
A.

Madalina Saman, iti multumesc pentru parere, mai treci!

Alexandra Miere, iti multumesc si tie!

Finalul e prea direct, sunt absolut de acord!

imagini frumoase,textul curge si am remarcat si eu contrastul dintre final si prima parte a textului.sincera sa fiu imi place finalul si contrastul este bine conturat.
\"marile isi vor retrage valurile in punctul din care au erupt
si se vor culca linistite in scoicile lor\" aceasta e imagionea ce mi-a placut cel mai mult...si m-a dus cu gandul si cu simtirea prea departe...
placuta lectura!voi reveni!:)
lore

N-am mai ras de mult asa...Eu inteleg ca ai probleme cu \"orbitele ochilor\" ,dar, \"cu calu ce-ai avut?\":\"vor evada caii flamanzi mancatori de imagini verzi\"...Si ,de parca n-ar fi suficient,te mai arunci si in judecati de valoare cel putin dubioase:\"vor fi zile cand ne vom simti singuri in pielea aceluiasi barbat\"!!Sper ca ai intentii serioase,amigo!:)...\"cand nu vom distinge ziua de noapte
lumina de intuneric
cerul de pamant
cand toate vor depinde de puterea unui cuvant

dar nu va fie frica, prieteni,
caci orice sfarsit are un inceput\"
Cuvinte banale,demne de recreatia mare(mica) a unei scoli marginase...Penibil!

Rudy Valentino

Pentru ca stiu ca iti doresti mai mult comentarii „negative”, uite ca ma-ncumet sa-ti fac unul si sper din tot sufletul sa nu exagerez:) Sa-ncepem cu titlul pentru ca „pestele de la cap...”. Ori nu ai fost suficient de inspirat in alegerea lui ori titlul apartine cu siguranta altei poezii pe care urmeaza s-o scrii. Chiar ti se pare ca imaginile pe care le-ai ales sunt suficient de convingatoare? „caii flamanzi mancatori de imagini verzi”…suna caraghios, zau, fara suparare. Si “vor sparge peretii acestei uriase oglinzi”…ar putea fi o nenorocire da`…nu-i bai (vorba bancului), chiar daca “oglinda” s-a vrut o metafora, probabil. Sar peste etapa in care se retrag apele si ramanem pe uscat, pentru ca-mi par chiar reusite imaginile “marile isi vor retrage valurile in punctul din care au erupt si se vor culca linistite in scoicile lor”. Mai departe…urmeaza o afirmatie naucitoare: “vor fi zile cand ne vom simti singuri in pielea aceluiasi barbat” ??? Ma si feresc sa-mi dau cu presupusul ca sa nu ma duc cu simtirea prea departe. Inca mai asteptam apocalipsa promisa si iata:
“cand nu vom distinge ziua de noapte
lumina de intuneric
cerul de pamant
cand toate vor depinde de puterea unui cuvant”

de un cuvant pe care nu-l rostesti, din pacate. Sunt imagini banale, prafuite, nu au nici forta nici culoare…
Asa ca, mie nu mi-a fost frica deloc, pe cuvant.

bine, voi incerca sa va explic ca unor copii de gradinita:
1. apocalipsa (mai intai consulta DEX - ul); sa presupunem ca apocalipsa e sfarsitul lumii, sau cel putin asa as fi vrut sa interpretati voi
2. caii simbolizeaza moartea
3. ce s-ar intampla daca intr-o zi ar disparea tot verdele pamantului?
4. oglinda simbolizeaza lumea, suntem inchisi in peretii unei uriase oglinzi
5. restul simbolizeaza Des-Facerea Lumii
6. \"pielea aceluiasi barbat\", Adam ( pentru necunoscatori, mai intai a fost creat barbatul si fiindca se simtea prea singur din coasta lui Dumnezeu a creat femeia)
7. \"de puterea uni cuvant\" va depinde si sfarsitul lumii, fiindca \"la-nceput a fost Cuvantul\"

Va multumesc pentru (ne)intelegere!

Mda. A fost doar o oglindă a comentariilor pe care obișnuiești să le faci. Care, în mare parte, nu sunt străine nici de rea intenție nici de graba de a eticheta. Atât.