Poezie
în loc de prefață
(cronica orașului martir)
3 min lectură·
Mediu
firul întins
disperarea nu are limite
câinele nopții lătrând
la hingherii zilei
încercăm să numărăm
până la zece
cifrele și-au pierdut sensul
în orice clipă
doi poate fi
douăzeci de milioane
ori poate să nu mai însemne
nimic
doar o cifră
pe firul întins
prea mulți acrobați
disperarea este o apă
la al cărui mal
nu poți să ajungi
aburul pâinii
are trecutul în lutul satelor
la fel și orașul
mai departe se întinde
jungla memoriei
noroc cu rudele
de la țară
ajutoarele noastre sociale
ele ne împrospătează ozonul
întreținerii
plata apei calde
a dușurilor comune
chiria celulei
axa gândurilor rectilinii
a-l căuta de ouă pe premier
ori a sufla și-n
cornulețul cu lapte
cu șira disperării mlădiindu-se
sub vântul duplicității
discursul liderilor
e ca o goarnă anunțând
statul de drepți
nu mai plimbați guvernul
prin gură
scoțându-l
băgându-l
el e degetul lui Dumnezeu
cu care nu se pot masturba
decât aleșii
el lucrează între noapte și zi
contururile din care ar trebui
să ejaculeze zorii
puneți mâna pe muncă
bă poeților
nu mai umblați cu harta speranței
sub brațul zilei
nu mai înălțați avioane
de hârtie
nu vă mai bucurați
când troznește bolta nopții
noi muncim nu gândim
între a zice și a face
se întinde pustiul himerelor
egalitatea între utopii
cât costă o partidă de sex
a întrebat studentul
de la facultatea de vise
cât o iluzie
i-a răspuns visul
flirtând cu altcineva
a doua zi studentul s-a sinucis
gura de canal
maidanezul și aurolacul
cețuie umbre fără noroc
în utopie
întotdeauna se înnoptează
în oglindă se ivește însă
merțanul care te depășește
și nu mai știi care este
în fond realitatea
ai voie să faci orice
dacă poți
să-i întâmpini pe americani
ori să urci pe gazul metan
al rușilor
tranșând clipa în care
vei ajunge cineva
când nu mai ai nimic de pierdut
ușor îți poți vinde
și sufletul
altfel numai moartea ar fi
o scăpare
trăim două realități paralele
firul întins
și
umbra trandafirului
sub care așteptăm în zadar
să erecteze puțica
economiei de piață
limba de lemn
a înțepenit în cuvinte
vom face totul
și înapoi
la firul întins
perfecțiunea echilibrului
dincolo de speranță nu mai e nimic
prea mulți acrobați
douăzeci de milioane
degetul lui Dumnezeu
pustiul himerelor
noi muncim nu gândim
a-l căuta de ouă pe premier
să te înșele visul
gazul metan al rușilor
realitățile paralele
și iarăși perfecțiunea echilibrului nostru
al acrobaților de profesie
002074
0