în loc de prefață
firul întins disperarea nu are limite câinele nopții lătrând la hingherii zilei încercăm să numărăm până la zece cifrele și-au pierdut sensul în orice clipă doi poate fi douăzeci de
GLGeorge Lixandrunebunul și pasărea albă a libertății
umbla din casă în casă din om în om era nebun întreba de o pasăre mare o pasăre aibă zicea că se întrupează din aer se îngroapă în aer și că poate să zboare până dincolo de stele
GLGeorge Lixandruviermii de mulțime
viermii trandafirii se trag din viermii roșii viermii vernil din viermii verzi viermii de altă culoare se trag din viermii de altă culoare nu exista miez pe cât pot ei să roadă
GLGeorge LixandruSexonete
XXIX ți-aș scrie ție-o mie de sonete cum mi te-nșerpi în gânduri, suplă, nudă ca dup-atâta rea și multă trudă să mi te dai deplin, fără regrete să exersăm poziții și-n caiete să
GLGeorge Lixandrureflecții din prezent
continui să trăiesc în aceleași cuvinte în aceeași casă cu litere vechi demolată și reparată o călimară cu cerul vâscos cu miros de cari goală cu pereții pătați sunt niște zile ca
GLGeorge Lixandrureflecții de pe o imagine
am renunțat de mult să mai fiu un poet genial să calc apa să nu calc în străchini cică trăiesc deja unii la bucurești împăiază plenar zborul păsărilor le înșurubează în anus un bec și
GLGeorge Lixandrureflecții dintre cuțitele ghilotinei
între cele două cuțite ale ghilotinei mai e timp să înțelegi că și prostul și deșteptul și iubirea și ura și viața și moartea au aceleași probleme de adaptare aceleași nimicuri de
GLGeorge Lixandrureflecții din interiorul interiorului
petrec în fiecare zi între aceste orizonturi pe niște cai albi cai roșii cai verzi sunt într-un fel de concediu după o viață petrecută în spatele altor orizonturi îmi propun să ajung la
GLGeorge Lixandruo zi din viața poetului
pe la trei dimineața pe nedormite se trezește poetul că are de scris își adună gândurile risipite printre nori nu contează care lipsește este tot aia și le întreabă fă voi ziceți că
GLGeorge Lixandruîn panda viermilor
mă mai bântuie visul îl aud cum îmi șfichiuiește armăsarii sângelui cum își denunță vecinii cum nu ii convine transparența oaselor transparența speranțelor adorând în schimb curvăsăria
GLGeorge Lixandrureflecții din interior
nici un zid doar câmpuri de păsări împietrite noi aici dincolo dincoace trecutul din care nu poți ieși nici un hotar să-ți arate de unde până unde doar un număr care îl simți frustrat în
GLGeorge LixandruLibertatea din colivie
libertatea din colivie cu zâmbetul larg îmi aruncă în colbul zilei câteva fărâme de zare grăunțe negre și tari sumbre în creier îmi înfige sulițe gânduri alunecoase cu coapsele negre
GLGeorge Lixandru