cântă-mi poete
și inima mea va tresălta
înălțând poezie
sus inimile zise vocea
le avem la tine Doamne
și toate acolo sunt
în slava Ta
și sfinții
și poeții
și
într-o zi te iubeam
tu mă iubeai mereu
într-o altă zi
și niciodată nu ne-am întâlnit
pe aceeași alee
străjuită de aceiași plopi
niște oameni la fel
îmbrăcați după moda timpului
Coboară-ți privirea
Și dacă nici acum nu mă vezi
Înseamnă că am murit
Înainte de vreme
Strivit sub călcâiul tău de plumb
Căutând să-ți sărut glezna
Din care m-ai născut
Să te
în noaptea asta
am să-ți pictez luna
în roz da
îmi amintește
de culoarea chiloților tăi
când te dezbrac de ei
tot rozul din lume
îmi circulă prin vene
și mă face să
e-atâta patimă în cuvinte
mă ard pe dinăuntru
flăcările iadului
sunt pistol cu apă (alcalină)
când te uiți la mine
cu ochii ăia de felină
m-adulmeci ca pe-o pradă
încolțită de
ai grijă să nu-mi cazi drum la ceas de seară
aș putea să-ți înnebunesc luna
și toate stelele alea zău sunt ridicole
când mă uit în ochii tăi și văd atâta strălucire
mi se pune așa
castelul meu
e doar un bordei fără tine
prințeso
calului nu-i mai cresc aripi
dacă nu mănâncă jar
ce hal de făt frumos sunt
să moară el
îmi plăcea când îmi spuneai
parcă mai ieri
mi-ai ghicit în palmă
câți centimetri am în pantalon
apoi mi-ai spus că într-o zi
o să-mi citești în spermă
și-o să-mi spui cu exactitate
câți copii vom avea împreună
întotdeauna mi-a plăcut
fata de la pagină 5
niciodată ceaiul dar la orice oră cafeaua
șasele ăla îmbârligat cu nouă
mi-a dat mereu 69 de idei să scriu
să fuck o poezie prin toate
mi-am internat inima în stare de urgență
într-un spital de boli infecțioase
după mai multe seturi de analize
și consultații peste consultații
stetoscopul a grăit...
fir-ar mama ei de viață
sunt zile când aș îmbrățișa moartea
cu toate cuvintele mele
strânse nod
în gât
să mă eutanasieze și pe mine careva
promit că n-o să mușc
nici măcar
zâmbește
surâsul tău
mă vindecă
de frunza care pică
de căderi de ploaie
și vânt nebun
de toamnă smintită
zâmbește
surâsul tău
mă vindecă
de cuvinte și de
în noaptea asta
niciun vis nu tremură de neîmplinire
stelele se topesc în ochii tăi
cu licăriri de ceară
luna pare un biscuite oreo
o poftă nebună mă-ndeamnă s-o ling
pe toată
visele sunt dulci
doar atunci
când mă seduci
dezbrăcată
de toate pieile alea străine
și mi te-arăți în pielea ta
by the way
îți stă atât de bine
tu
acum
aș fi putut să nu fiu eu cel care scrie acest text
să fiu mort de prea mult timp
și cuvintele mele să miroasă a cadavru în descompunere însă
au fost dintotdeauna mai vii decât mine
îmi
aș învăța să mor
cu fiecare fum de țigară
înfipt în plămânii mei
n-aș vrea să dau colțul
călcat de vreo mașină
pe trecerea de pietoni
asta chiar ar fi hilar
sau de ce nu
oglindă oglinjoară
care e brandul de țară
în grădină am o floare
so what
pământul e rotund dar
ador abdomenul tău plat
dimineața când te-ntinzi
în pat ca pateul pe pâine
iar
mi-ai pus sufletul pe bigudiuri
hai să fim serioși
cine a mai văzut suflet creț
într-o zi am văzut un elefant zburând
nici măcar n-avea aripi
îl propulsa o iubire
până dincolo de
vezi diacriticele lipsă
Am fost odată un camion,
după un accident nefericit cu o căruță,
minune de la dumnezeu, m-am trezit cal,
de unde o tânără domniță cu coșite aurii
mă călărea
trăim sub tunuri și avioane
cu armele încărcate cu propriile noastre păcate trăim
pe timp de pace sau război
(who cares?... nobody gives a shit!)
mai nou trăim din nou atomic
azi noapte
ți-am pictat luna în roz
și tu nu m-ai crezut
că era noastră
nici atunci când îți spuneam
că fericirea
seamănă cu tine
iar chiloții tăi erau roz
doar pentru că
cred că durerea mea și cu durerea ta
fac un tandem perfect dureros
durerile noastre nu-s pe os
sunt pe dos
se iubesc vinovat
ca două lesbiene în lipsa unui
mi-ai băgat cuvintele în carantină
de parcă tăcerea mea te-ar putea vindeca vreodată de iubire
tăcerea te vindecă de prea multe cuvinte
iubirea e ca o boală lungă pe care o duci pe picioare
GG