Poem pentru clarificarea Victoriei

Un vultur imperial clocea șapte dealuri

să scotă pui pentru Roma bătută de îndoială.

Era o nedumerire că înghețase limbile cailor.

Îngerii coborâseră norii pe schiuri printre soldați

să le întindă o pană de ajutor din aripile lor moi.

– Alea iacta est! 1) tună Cezar

năpustindu-se cu capul berbece

în mâinile senatorilor săi, hotărât să treacă

Rubiconul pe un fir de păinajen,

că de atâta tensiune pocniseră dealurile,

se rupseseră digurile sacrosante

și se porni o ploaie de poeți

care se și înfățișară împăratului ca ciupercile rumene,

bune de ciulama imperială.

– Acta, non verba! 2) fulgeră Cezar,

la care po-e-ții s-au și repezit la îngeri

să-i devasteze de pene,

încât incendiind aerul nopții,

într-o învălmășeală de nedescris,

înstelații comandanți

ca și neînstelații trăpăduși,

care pe unde apucau

au scris cele mai reușite poeme

pentru ROMA v i c t o r i o a s ă.

Un cercetător trăznit, mai dinspre noi,

vroind să clarifice toată povestea,

a-ncurcat prețioasele file

și citind invers numele celebrei capitale

a găsit, în fine,

cheia misteriosului A M O R.

--------------------------------------------------------

1) Maxima aparține lui Cezar și e prilejuită de trecerea Rubiconului (49 î.Cr.). Potrivit legilor Republicii, nici unui comandant roman, aflat în fruntea armatei, nu-i era admisă trecerea acestui râu, care despărțea provincia Galia Cisalpină de Italia. Expresia indică o decizie îndrăzneață, hotărâtoare, care ar trebui să se ia după îndelungi ezitări. Numai că, o dată luată, hotărârea trage totul după ea, ca o avalanșă…

2) (latină): \"Fapte, nu vorbe!\"