George Dumitru

Irina, am vazut commu-l tau la un text al lui Leonard Ancuta - cel cu carte in carte in carte.... Mi-a placut mult ce ai scris acolo (vroiam sa ii las si eu un comentariu, l-am vazut pe al tau si mi-am zis ca ai spus tot ce trebuia pe textul acela). Asa ca am intrat in pagina ta de autor si am deschis ultima poezie - asta.

As scoate toate virgulele si restul semnelor de punctuatie din text. Fii moderna pana la capat, lasa cititorul sa isi construiasca singur ritmul.
As mai rupe versurile lungi in cateva mai scurte, insa avand grija sa nu se rupa ideea ficaruia.

Mi-a placut poemul, mi-a transferat o stare, are alaturari de cuvinte interesante, imagini excelente pe alocuri.

Nici eu nu ma impac foarte mult cu engleza din text. Mi se pare ca rupe textul, pare fortat.

Sunt curios cum scrii proza (daca o faci).

George

Salut Victor

Am citit si eu textul tau. Mi-a placut. Asa cum am vazut scris si in alte comm-uri, pare mai apropiat de ideea unui scenatiu de film. Insa asta nu ma coafeaza prea mult, din punct de vedere al prozei. Asa cum ai intitulat-o tu.

Adica povestea (firul epic) este ok, chiar mai mult decat ok, este destul de ofertant.

Ce as avea insa de reprosat:
- scriitura ta se axeaza mult pe firul epic, mult prea mult. Nu ai descrieri, nu incarci personajele, nu le conturezi. Trairile interioare ale tatalui sunt foarte putin schitate, parca in treacat.
- nu are incarcatura psihologica. Povestea se preteaza la asa ceva. Treci mult prea usor peste impactul psihologic pe care il are vestea ca trebuie sa aleaga copilul donator. In plus parca asteptam sa citesc despre cum vede tatal copiii, ce criteriu se selectie aplica, cum isi motiveaza interior alegerea facuta, zbaterea cu ideea morbida, sacrificiul (ca asta e), etc - am inteles ca ai de gand sa scrii scena asta, sunt curios cum va fi.
-Ferma, si tot ce e in jurul ei - prea putin acolo, mult prea putin. Cititorul asteapta cu sufletul la gura momentul acela. Asteapta sa i se spuna mai multe despre Ferma, despre mecanismele ei, sa interactioneze mai mult, mai brutal, cu oamenii ei
-partida de sex in 3 - as scoate referirea la ea, e in plus, nu aduce nimic textului.

-parca si relatia lui cu Cosmin ar putea fi adancita putin. Ai inceput cu jocul, cu povestea, poti merge mai mult in zona asta. Poti aduce amintiri din spate ale tatului cu memente de cand era Cosmin mai mic- also: nu am inteles, Cosmin are mama? Daca nu, de ce? Daca da, unde e? Macar in treacat atinge subiectul. Un barbat poate ramane singur (si cu un copil) ori ca i-a murit sotia (si aici drama e si mai mare, caci e in pericol sa ii moara si copilul) ori ca s-au despartit - dar in cazul asta, parca as vedea-o si pe mama participand la procesul asta medical

-Si momentul in care negociaza cu doctorul vienez, merita mai multa atentie. Masa la care ies, discutia, (discutiile), doctorul cedeaza gradat, etc, etc.


Am ramas cu impresia generala ca proza ta este scrisa pentru un regizor care sa vada in ea o idee de film si sa angajeze (poate chiar pe tine!) un scenarist care sa umple golurile lasate de tine...

Totusi este un text remarcabil, in special prin poveste, care merita o atentie deosebita. Sincer sa fiu, eu as vedea povestea asta in paginile unui roman. Ceva de intindere. Cu personaje noi (vezi mama lui Cosmin), cu adancirea relatiei dintre ele, un roman interior, psihologic, etc
Ar fi pacat sa o lasi asa.

Spor la scris!

Nicoleta, multumesc pentru cuvintele frumoase. Mai am de lucru, nu e chiar asa cum zici tu ... :)

Povestea cu o fata se scrie, o sa mai fie un singur capitol si gata. Sper sa il termin curand.

Mai multe gasesti pe blogul meu (adica capitole dintr-un roman in lucru) - http://george-dumitru.blogspot.com/

Corneliu, am scris mai demult un text pe subiectul lene. Poate merita citit, sunt cam aceleasi idei, in alta forma ;)

http://www.agonia.ro/index.php/prose/27737/Dreptul_de_a_sta

Diana, multumesc pentru lectura. Inca te astept cu continuare aceea... ;)

Adrian, cand am postat textul acesta stiam ca o sa tin cititorii departe - este destul de lung! Asa cum a zis Ina, am vrut initial sa il postez in capitole, apoi m-am razgandit, caci se fragmenta.

Ma bucura popasul tau si rabdarea de a-l citi pana la capat. Iar daca ti-a si placut, well, e si mai bine :)

Nicolae, ma bucur ca ti-a placut. Legat de actiune si final - fragmentul acesta este un capitol dintr-un roman, nu are rost sa ii fac un rezumat aici. Daca esti interesat de o lectura mai indelungata, este integral postat pe pagina mea personala ( o gasesti in profilul meu )

Adrian, hai sa nu ne mai domnim (chiar daca am numele tatalui tau :) ). Imi place sa cred ca sunt tinar, si in plus, spatiul acesta virtual nu ar trebui sa tina cont de varsta. Ma bucur ca ti-ai facut timp sa citesti textul meu si mai ales ca ti-a placut. Orice parere este importanta pentru mine, caci sunt inca la inceput de drum si mai am destul de acumulat... O sa scot virgula din s-ul acela :)

Doru, cand scriu (cu fraze lungi sau scurte) scriu in vederea publicarii in volum (cel putin sper!) unde cred eu ca lucrurile ar sta putin diferit legat de lectura unui text. Asa e, pe internet, din fuga, ai tendinta sa citesti texte scurte, dar de multe ori pierzi texte bune, tocmai din acest motiv, al lipsei de rabdare. Mie daca imi place mult inceputul unui text ce se dovedeste a fi mare, il printez si il citesc acasa, in pat, in liniste.

Va multumesc tuturor pentru rabdare si va mai astept

George

Doru, multumesc. Legat de frazele scurte - am scris si asa, am cateva proze in stilul scurt. Asta am preferat sa fie asa cum a iesit.

Anton- cu sigurnta exista guvizi de apa dulce, textul se bazeaza pe realitate pan la un punct - crede-ma, am prins destui guvizi in lacul acela.. Cum or fi ajuns acolo, naiba stie :)

Despre final - este alt timp al actiunii (timpul real) pentru ca textul asta este parte din ceva mai mare

ma bucur ca te-a facut sa il citesti pana la capat.
George

Alexandra,

hai sa nu ne domnim, nu ma simt foarte batran :)
Personajele sunt imaginate, nu se bazeaza pe nimic real, asa ca multumesc pentru aprecieri.

E greu sa intelegi partea asta fara a le fi citit pe primele 2, sunt strans legate.

George

Fab, e al treilea text pe care il citesc semnat de tine. La fel ca COKE si Coda, mi-a placut. Insa nu mi se pare la fel de inchegat ca celelalte doua. Este in acelasi stil, clar, acelsi personaj feminin, nostalgic, dramatic, aici poate mai melancolic insa la fel de trist. As putea spune ca este acelasi personaj purtand alt nume....

Vlad, am citit ambele parti din Telepatie. Imi place cum scrii, cum manuiesti frazele, este pe gustul meu. Unele insa parca ar mai trebui lucrate, sunt anumite ruperi de ritm, dar nu multe si sa spunem ca nu sunt deranjante.

O sa te mai citesc.

George

Ina, nu ne-am mai \"auzit\" demult. Am reusit sa mai postez cate ceva, apoi m-am intors pe pagina ta, insa vad ca nu ai mai \"produs\" nimic de ceva timp...

Sper doar ca esti ocupata cu o scriere mai mare si mai importanta, opera magna of Ina Scaetina, si asta iti ocupa timpul. Nu? Caci alt motiv nu sta in picioare ;)

George

Ma tem ca nu sunt de acord cu Alberto. Finalitate are, femeia s-a sinucis. Proza este una de stare (asa o percep eu) si nu de actiune.
Efectul ireversibil dupa consumarea integrala este unul singur - stat pe un scaun inalt de birou, cu capul pe spatar, cu ochii inchisi, lasandu-te invaluit de un Alifanits.
Fara intrebari.
Fara rapsunsuri.
Fara ganduri.
O stare... si atat.

Recunosc ca a inceput mai greu, insa odata trecut de primul paragraf, m-a prins pana la final

Totusi Coda mi-a placut mai mult....

Cu respect

George

Fab, dammit! M-a rupt textul tau. Si greu ma lasa un text fara suflare. Felicitari! Stiu ca poate nu e un commentariu cum ti l-ai dori, dar, pur si simplu sunt fara cuvinte.

George

ok - scrisa frumos, curatel. Insa nu mi-a transmis nimic.
Poate ar avea valoare pentru tine si Iulia (in cazul in care Iulia este o persoana reala, asa cum reiese din textul asta). Insa pentru un cititor extern al acestui text este prea putin. Iulia nu este conturata ca un personaj, cum nici \"el\", autorul pesoinaj, nu este. Subiectele de discutie sunt atinse mult prea sumar, in viteza, pentru a atrage cititorul. Nici o idee nu se intrevede, nu ramane.

De ce ai scris-o? Cui te adresezi cu ea?

George, mi se pare mie sau finalul sufera putin din punct de vedere logic?

\"fără întrerupere până la ultima
lopată aruncată peste umăr
când toate astea se termină
și ei cad din gropi
mereu pe partea cealaltă
trezindu-se chinezi.\"

Eu as renunta la \"si\"-ul ala. - adica ma astept ca ei \"sa cada din gropi\" cand \"toate astea se termina\"...
Sau \"si\"-ul si-ar gasi locul intr-o formulare de genul

fără întrerupere până la ultima
lopată aruncată peste umăr
pana când toate astea se termină
și ei cad din gropi
mereu pe partea cealaltă
trezindu-se chinezi.

Are sens ce spun? ce zici?

Ah, ok

Chiar daca scriitura si subiectul sunt diferite, atmosfera si tipul de personaj mi s-au parut foarte apropiate. Repet, nu am citit decat fragmente.

Am vazut linkul si inteleg ca as putea comanda cartea? O sa trimit un mail pe gvasilievici@yahoo.com cu adresa mea, e ok?

George

George, mi-a placut fragmentul asta al tau. Te-am mai citit pe Respiro, am citit fragmentul Yoyo de acolo. Recunosc si aici acelasi tip de personaj, aceeasi stare, pare un fragmnet din acelasi roman...Asa este?

Mai ai mult de scris la el? M-ar interesa sa il citesc pe tot, sa vad cum se incadreaza fragmentul acesta in intreg.

George

Liviu, mie mi-a placut si nu mi-a placut.

Mi-a placut ca e scrisa bine, ingrijit, oralitatea e in floare, etc. Scrisa cu mana sigura si cu talent.

Insa nu m-a prins ca si poveste. Nu m-a tinut acolo, nu are cap si coada, e doar o redactare a unor fapte si atat... Nu are actiune. Ar avea valoare daca a fi parte din ceva mai mare care sa compelteze golurile, nu stiu...

George

George,

este primul text de al tau pe care il cietsc (si am facut-o sincer pentru ca avem acelasi nume!) si pot spune ca m-ai convins. Mi-a placut, este inchegat, cursiv, scris cu mana sigura. Descrierile sunt savuroase si sugestive.

Tiz sau nu, voi continua sa te citesc.

George