George Daryoung

cred că am ajuns la numitor comun. cel mai important, ca cititorul să-și vadă tabloul, să simtă ceva și-atunci ți-ai atins țelul. duminecă plăcută și ție!

când nu neapărat presupunem toți același lucru, când compoziția rămâne deschisă, când fiecare cu personalitatea lui simte bineînțeles, natural altfel, atuci cred eu că e bine. nu am înțeles exact ce presupui, dar probabil că așa este. mulțumesc pentru vizită,
george

fericită când te poți transpune, poate în alt spațiu sau timp. bia,îți mulțumesc pentru apreciere și mă bucur pentru cum ai simțit. george

deși mie personal îmi place al doilea vers, văd unduirea pomilor înfloriți dar poate aș înlocui cu: ”printre unduiri albe” sau poate cu: printre merii sălbatici, nu știu dar îmi place imaginea. primul vers de 4 silabe nu cred că trebuie schimbat. spor la lucru în continuare! george

în ce amploare ne zboară gândurile, citind acest poem foarte sensibil. felicitări! george

are multe de povestit bunicul. eu aș scrie:

bunic la vatră-
locomotiva-n aburi
tot mai departe

mulțumesc pentru vizită, george

e tare bine că citești teorii apropo de poezia niponă, e absolut necesar, ce mă deranjează pe mine personal, taberele ce s-au format și care nu pot nicicum să ajungă la un numitor comun. cel mai important cred eu, bineînțeles ținând cont de teoriile de bază este să exprimi mai mult decât redarea unui clișeu, un moment al zilei sau un spațiu prea personal care nu interesează pe altcineva. poemul trebuie să te impresioneze, să te provoace, să te pună pe gânduri să te facă să simți nevoia să te implici. în poemul de față eu am atins un moment de singurătate nocturnă care trece în melancolie. important este că de vreme ce mi-ai scris, te-am provocat și am comunicat. sper s-o facem și pe viitor.

bia, mă simt flatat de data asta dar trebuie să recunosc, e un sentiment plăcut de satisfacție. se întâmplă să simți câteodată că ai reușit să dai mai mult decât de obicei:), și atunci e bine. mulțumesc pentru modul în care ai rezonat.
george

ai dreptate flavia, am scris de curând poemul și într-o altă limbă, pe un alt site, unde ca subtitlu am scris libertate, eliberare. îți mulțumesc pentru apreciere, george

sensibil contrast între întunecare, tristețe, supărare și căldura speranței, mici bucurii, mingâieri ce le percepem nativ. am citit cu plăcere, george

muncești mult, ai câteva haiku-uri foarte bune dar cred că nu e ușor să scri aproape zilnic un haiku bun. cred că este mai important să te gândești mai mult înainte de a posta. cu prietenie, george

da bia, am căutat acea stare caracteristică numai copilăriei în care detașat de gânduri percepeam altfel natura, într-un fel eram mai aproape de ea. mulțumesc pentru vizită, george
...nu am probleme cu diacriticele..?

o atmosferă de resemnare și pace intr-un peisaj sensibil în care nu prea mai așteptăm să se întâmple ceva dar nici nu știm dacă vrem să se întâmple ceva prea ar disonant. mi-a plăcut, felicitări! cred că în ultimul vers aș fi dorit să cânte cucul, măcar din când în când:

Azil de bătrâni
Lângă pădurea din deal-
Rareori cucul

ioan, nu ți-am răspuns deorece mă tot gândeam să schimb, mi-am dat seama că toți se gândesc la mineri fiind vorba de ortaci. nici eu nu-mi pot închipui un miner urmărind un fluture:), mulțumesc pentru semn,
george

am simțit atmosfera sensibilă a sărbătorilor de Paști, într-un spațiu caracteristic românesc, natura, tradițiile, credința, m-am emoționat simțind ”aromele calde” ce ”înpînzesc” toată casa emanate de cozonaci, ”aluaturi dospite” sub ștergare, parcă eram din nou acasă la bunica.
mulțumesc pentru această trăire!
george

mulțumesc pentru trecere, varianta trimisă are doar un plan dar e foarte sensibilă și are o atmosferă deosebită, mulțumesc!

în primul poem am încercat să redau ceva din atmosfera gărilor mici, cu tata mergeam des la pescuit și de cele mai multe ori cu trenul. aceste gări aveau un farmec aparte fiecare, pentru mine. în al doilea mi-am adus aminte cum încercau adulții să ne protejeze, să nu ne intre cărbune în ochi dacă scoatem capul pe fereastră dar bineînțeles curiozitatea de copil era mai puternică. mă bucur că ai rezonat foarte aproape de ceea ce am vrut să redau, mulțumesc.

imaginea gării de demult e tot mai bine conturată datorită frumoaselor variante, atmosfera tot mai aproape, amintirile tot mai dragi...,mulțumesc mult!

Bia, mă cunoști destul de bine, știi că mai am tendinșa să personific ori să metaforizez. Poemul de față cred că era corect să îl postez ca tristih, să nu stârnesc discuții dar la urma urmei și dezbaterile își au rolul lor pozitiv și este firesc să se poarte în contradictoriu. Cred că e foarte împortant să ai stilul, însemnul tău, să te recunoască cititorii. Ca exemplu un pictor în desen sau pictură, nu are însemne caracteristice graficianului, caricaturistului. Îți mulțumesc pentru prietenie și prezenșa constantă pe paginile mele.

La comentariul trimis de Dan Norea aș dori să precize că poemului nu este ”amintirea unor vremuri în care gara era plină de fum”. Pentru mine esența poemului este emoția ce te cuprinde când îți aduci aminte de ceva împortant,drag din trecut. Pe de altă parte mă bucur dacă primesc idei constructive dar în niciun caz nu doresc să îmi „transform” tristihul iar cele două variante prouneri primite chiar m-au convins să nu-mi schimb poemul. Aceste variante nu mă reprezintă.

Magdalena, certitudinea că emoția artistică și-a atinns țelul mă liniștește
iar prezența și părerea dumneavoastră mă onorează și mă bucură.

să avem o zi de primăvară frumoasă fără funingine, george

Florentina, am poposit în atelier cu amintirea mea și nu m-am așteptat să primesc vreun comentariu, așa că tare m-am bucurat că n-ai ”rezistat tentației”,îți mulțumesc și te aștept și-altădată. Nicolae, ai dreptate nu am kigo, poate voi găsi o soluție dar nu am rezistat nici eu tentației de a-mi aduce aminte de vechea gară dar bineînțeles îți mulțumesc pentru părere. știi gara copilăriei noastre cu mirosul intens de cărbuni și aburi, șuieratul groaznic de ascuțit al locomotivei ce te făcea să tresari de fiecare dată cu toate că erai pregătit, ce mai o altă lume.