ciclu

Imaginile sunt reușite putând fi aduse de un penel, mânuit cu talent, pe pânză.
Dar zic eu, s-ar putea să nu observ bine, nu se regăsesc cele două planuri distincte despărțită de acea linie de cezură. La primul, uitându-mă încă odată, pare să existe contrastul dintre poarta(larg) deschisă și numai o singură frunză adusă de vânt. Dar atunci lipsește referirea sezonală pentru că vorba poetului:O frunză veștedă nu-ți dă cuvânt să zici că-i toamnă...
Imaginea din al doilea tristih mi-a plăcut în mod deosebit

Cu salutări prietenești

din primul poem e galbenă, adusă de vânt într/o atmosferă de singurătate caracteristică cumva toamnei dar s/ar putea să ai tu dreptate. al doilea poem mi/este și mie mai aproape. îți mulțumesc că te/ai oprit pe la mine!

Mie tocmai primul îmi place în mod deosebit. Îmi vorbește de singurătate, de pustiu, poate acel bunic rămas fără nimeni lângă el în ultimii ani iar frunza galbenă spune clar că e toamnă. Cele două planuri ar putea fi golul din casă sau curte opus binecunoscutei bogății a toamnei, din opulența căreia ajunge înăuntru doar o frunză „adusă de vânt”.

Doru Emanuel

Am încercat să redau caracterul ciclic al melancoliei, în funcție de anotimpul sau perioada vieții în care tocmai ființăm. Da, implicit e vorba și de tristețe și un soi de singurătate în aceste meditații. Mă bucură modul în care ai vizionat poemele mele.

George