George Budoi

E-acea fi\'nță-ncântătoare ce-o ador de băietan, Care-n Luvru sau în Prado, Ermitaj sau Vatican, Mut în fața unui Rembrandt, Rafael, Sassoferrato, Te întreabă dacă-i vine rochia ce-a

Comisia ce e din start menită Să facă tinicheaua \"aurită\", Iar aurul să-l dea deoparte, Spre-a face la lichele parte. Din volumul \"În Þara lui Invers\".

Comisia ce e formată Să fie pila promovată; Nu-i pasă c-ájung profesori, Incompetenți, plagiatori. Ea-nchide ochii la prostii, Ba chiar mai mult, și la hoții, Și e formată-adeseori Tot din

Privind piciorul dumneaei, Spui că-i ceva de capul ei, Dar tre\' să-ți spun, îmi pare rău, O fi de-al ei, dar nu-i de-al tău!...

Un bătrân dintre aceia care-s plini de beteșuguri, Costeliv, adus de spate, fără dinți, uituc – \"nimicuri\", Curte-i făcea domnișoarei și-i bătea tot apropouri Cât de mult ar strânge-o-n brațe

Un decan dintre aceia ce domnesc prin facultăți, Ce profesori promovează din \"ilustre\" nulități Și plagiatori notorii, eu v-o spun sub jurământ, A domnit și într-a noastră… și a pus-o la

Lucruri imposibile (1) Un creștin fără credință, Tânărul fără dorință, Voi, femei, fără secrete Și-nsurat fără regrete!... Lucruri imposibile (2) Râu curgând către izvoare, Mame care

El pe cosi s-a stleculat, Daluli multe mi-a lăsat Si pe-o foaie ținți cuvinte: \"Pentlu că ai fost cuminte!...\" Mosiule, să nu mă celți, Si pe mine să mă ielți, Că volbesc asea peltic, Tot

Eu știu că ești lăudăros Și c-ai îmbătrânit în rele, Obrazul tău e-atât de gros Că pot să-mi fac din el pingele!…

Nulități fără rușine, care roade n-ați adus, Dar tot timpul dați din coate ca s-ajungeți cât mai sus, Socotiți genialitate vasta voastră ignoranță, Voi plutiți la înălțime doar prin lipsa de

Precum poetu-n al său tremur, Vorbind de moarte și idei, Nu de prostia-ți mă cutremur, Ci doar de veșnicia ei!... Variantă: Proștilor Precum poetu-n al său tremur, Vorbind de moarte și

E locul care-i consacrat Pentru nebuni, e-adevărat; Dar eu vă spun că, bunăoară, Ei sunt cu mult mai mulți afară.

Ia aminte la tăicuța: Eu în tine văd maimuța Ce-a părăsit pomul, Nu văd, însă, omul!...

E-o idee consacrată, Unii, însă, ne arată, Prin ce spun și prin ce fac, C-au rămas tot în copac.

Văzând că profesorii încă mai vin la școală, Rămași fără salarii și chiar cu burta goală, Guvernul decretează-n înțelepciunea-i mare: \"De azi o să plătească bilete la intrare!...\" (Din

Nu au clanuri doar țiganii Care-nvârtesc gologanii, Clanuri sunt și-n facultate, Dar mai bine-organizate!… Din volumul \"În Þara lui Invers\".

Despre femeie, dragii mei, Vă spun aceasta, cu temei: E minunat s-o ai în brață, Dar nicidecum s-o ai de soață.

Despre iubite și de soațe, Vă spun aceasta, dragilor: E minunat să le-ai în brațe, Cumplit să-ncapi pe mâna lor!

Vrei să poți în orice noapte? Zilnic bea trei căni de lapte! Nu uita să te asiguri Să pui ghips, cam vreo trei linguri!…

De stați un pic și cugetați, Proverbul nu-i despre bărbați; Nu haina (le) face pe femei, Ci, tot mai des, chiar lipsa ei...

Viața lui e o eroare, Un om laș, suflet urât, Pentru ca-ntr-o zi să \"zboare\", Toată viața s-a târât!...

Cú burtá la gură, în vreo șapte luni, O gravidă spuse, cu ochii tăciuni: Vinovatul pentru acest ghinion, E prezervativul folosit de Ion.

Privesc la el ca siderat: În scurt și-a luat un doctorat; Ce merit a avut bovina? Își ducea șeful cu mașina!... Din volumul \"În Þara lui Invers\", capitolul \"Recunoașteți personajul?\"

Când se lasă noaptea peste-ntreaga fire, Frúmoasá-mi vecină iúbeșté-n neștire, Scârțâie-n durere al ei pat, sărmanul, Iar la mine-n casă-mi cade-n cap tavanul!…