Nu caut nici o scuză,
Nu sunt răutăcios,
Dar unii mă acuză
Că sunt un tip gelos.
Dar, dacă ai soție
Și stai cu ea în casă,
Nu e normal să-ți fie
Doar ție credincioasă?
Dacă a ta
Când am ajuns aici, în plină vară,
Erau temperaturi mult prea înalte,
Era și secetă, și foarte cald afară
Vântul bătea din față și din spate.
Era așa frumos la noi în țară,
Cu strămoșești și
Nu e durere de moarte,
Nu-s chinuri mai omenești,
Decât să trăiești departe
De cei pe care-i iubești.
Mă gândesc în depărtare
La cei dragi ce i-am lăsat
Nu am liniște, nici stare
Și nici
După o zi de muncă, în sfârșit,
În nopți mai răcoroase și senine,
Nu pot să dorm, deși sunt obosit
Și mă gândesc, iubita mea, la tine.
Chiar dacă peste zi sunt animat
Și vreau să cred că
În Bucovina Doamne m-am născut
Și sunt un demn urmaș al lui Ștefan,
O viață-ntreagă am fost țării scut
Și am ajuns chiar în Afganistan.
Misiunea este nobilă și sacră
Să porți cu demnitate a ta
