Fă ce vrei pentru că oricum vei regreta...

Atât de mult îmi aduce aminte de Don Quijote, de noblețea lui... atât de mult (mi-a plăcut).

cu drag
Raluca

Ești oricînd binevenită.Important să rămîi cu cîte un cuvînt
pe potriva plăcerilor tale. Te mai aștept...

seara îmi căutam ibovnicele
adunate ca niște feline perverse
sub felinar
și ele îmi zămisleau visele
de jivine pămîntești
eram singurul bărbat
cu gura topită
trimis în acest surghiun
într-un loc cu mori de vînt
zdrențuite
unde
smintit de blestemul femeilor uitate
înotam în lacrimi de plîns
sau de râs
aievea sau părelnic

vă rog, dați-mi spada
să decapitez lumina
de toată mohoreala

o lacrimă fierbinte îmi alunecă pe piele

asemenea unui vraci în vervă
reiau fără odihnă
ultimul vis

Am făcut un dezastru din poezia ta. Am simțit nevoia să fac astfel. Te rog să nu te superi. E frumos ce ai scris, dar nu mi s-a părut destul de nimicitor, așa cum m-a învățat Dumnezeu să procedez cu sensul. Ai însă însă dreptate, dacă vrei să pari un Don Quijote. Te prefer Bogdan, aprigul domn al Moldovei. O seară plăcută. Mai vin.