Primăvara...sinucigașii rătăcesc printre flori de măr

Lumina uscată, prin proiecțiile sale, descompunerea apropiată, doar vântul mai este încărcat de miresme, cât despre răsuflările muritorilor, nu aș fi atât de simplist, apoi instinctele redescoperite zac prin tine, era doar o alee a simțurilor, de data aceasta fluturii scap dintr-un măr...nu mai sunt îngeri, un zbor mai fragil și mai scurt, audiția mugurilor este amplificată, fiind dragostea țesută, iar locul este tocmai un univers...

Nicolle

Când am răbdare să citesc o poezie de la un capăt la celălalt, înseamnă că e bună. Am verificat asta de mii de ori. Pe aceasta am citit-o. Titlul e... cum să zic...super!
Super de super!

...un gînd pentru Nicolle...
visului meu îi ești a vieții hrană
ești ploaia repede ce udă glia
cu tine lupt,pîndind a ta icoană
ca un zgîrcit ce-și află bogăția
...din sonetul LXXV

...pentru Maria-Magdalena
Cînd vor înflori magnoliile,aș vrea să pot să-ți ofer una singură...


Mi-au plăcut trecerile voastre...vă mai aștept.

Într-o primăvară astenică în care te simți istovit de orice trăire, venii și eu după răspunsuri, dar te găsii aruncat în străfundurile nu știu cui, ca o strigătură. Scria pe o frunză de cireș că te vei întoarce doar o lacrimă,
duh de amiază plutitoare, totul dispărut unul în celălalt -
mecanică suspectă ce vă acoperă sub pleava unor fluturi scurși dintr-un măr. Mai scria apoi ceva de voluptatea unui sinucigaș care..., mi-a fost rușine să citesc acest pasaj, dar am reținut mai apoi ceva despre o dragoste în spațiul de deasupra voastră sau a noastră, oricum nu prea contează, și că dacă o veți percepe, vă veți întâlni într-o anumită zi, la o anumită oră!!! Care să fie această oră? Dar locul, care-i locul? Nu-i așa că vii cu răspunsurile?

Ciudată trecere-n revistă
Această primăvară tristă...
Cu primul ceas mâncând din Pom
Nu moare ci se naște-un Om...

...Mă bucură trecerea ta...
Te mai aștept.