Hierofaniile ultimului cruciat (1)

cum zicea si Tree Foo,un om individualizat prin spiritul cauterizat pur empatic nu poate fiinta pe propriile forte condescendente din abisul gandului,asi zice dar ca poezia ta
hiberneaza de la polul opus iluziei de minimal la emisfera
cerebrala a minciuni autoimpuse.

Intelect(spirit) și afect(sentimente) par a se întâlni în trupul efemer(carnea)...șî de ce am minți cu sau fără voie? Această curioasă alcătuire ne predestinează în vreun fel mistic sau rațional la blestemul cu miresme toxice al minciunii?

titlul poemului e nedrept. vorvești sub hierofanie de intelect, intelect care se relativizează sub raport senzorial, intelect care nu ne-a dus niciodată prea departe prin negația afectului.

erată