Gelu Ahtum

picături din trupul dimineții spală moartea din ochii zilei iubita mea soarele aduce în extaz o buburuză iar fluturii topesc ghețari iubita mea evadând din iarna medievală merele cuceresc noi

cu aprilie în rucsac mi-am adus oștenii până la marginea zăpezii zâmbetul copilului umple tabloul primăvara se mută în mine mă cațăr ca o iederă pe inima mamei odihnindu-mă pe o rază de

scuturând firele de iarbă am creat zborul infinitul mai târziu am modelat ființa care să se cunune cu ele dar la fiecare cununie se transforma într-un morman de piatră cu gura mare ce se tot

ca un accelerator de protoni gonind norii de pe iriși vântul aduce sângele în extaz zugrăvește cu noi culori spațiile interatomice umplând nările cu toate mirodeniile totul e în clocot totul e

scriindu-mi biblia adun firimituri pentru o noua paine ingeri tatuati te trimit in zona minata a trupului meu explozia in verde a tiglelor de pe casa in care steaua fara corp si fara

atunci credeam că sunt în centrul universului și că toate stelele și galaxiile se învârt în jurul meu că totul a fost creat pentru mine treceam dintr-o galaxie într-alta și simțeam cum în

noatea mă așează față-n față cu isus pentru a-i umple golul din inimă pentru a-i reda cântecul furat pe iuda ispășit pământul negru înghite lumina ce picură din degete aerul naște sunet de

zicand da lasi impresia ca victoria e a mea lasi ca steaua-mi sa naufragieze in cupa privirilor tale lasi ca pamantul sa-si mute domiciliul in pantofii mei lasi sa fiu bolovanul

plaja născută din soare ne cunună pașii fiecare pas ne picură în memoria celuilalt prin buzele noastre castele de nisip se scurg în nemurire dispar în noaptea ochilor tăi ca să reapar în

am înlănțuit aripile vântului de coala albă ca să pot studia curenții care urcă și coboară întind mâna ca vântul să mi,o sărute dar o sărută numai pribegii stropi vântule tu care le

vii perfect decorul te-nfiază celulă cu celulă trăirile te demolează ajungi statuia gri deschizi ușile ca să le trântești devii rădăcină aeriană cu capul în cazanul cu smoală tragi

aschie de stanca intre degetele caruia se deschid mugurii iar florile-si culca petalele pe pernele aspre de atata iubire zgarii timpul starnind ploaia tremurul apei sparge oglinda lasand cu

in gara cu obrazul ciuruit socrate rezolva integrame arhimede cauta formula greutatii trenului ce se scufunda proptit de usa barului ii invit la ceaiul de la ora cinci unde socrate ma rezolva

parfumuri nealterate dezgroapa copilul suspinul se muleaza pe corpul zborului picurand un curcubeu cianurat luna coboara gradinile suspendate mobila povesteste rapirea sabinelor spiridusii

celorlalți membri ai familiei le era ciudă pentru că rândunicile veneau numai la mine ba mai mult mi se așezau în palmă lăsându-se mângâiate omul fiarelor! strigau cu invidie iar eu eram

dezbraca-ma de cuvinte in templul carnii tale imbraca-ma cu focul sacru din luciul marmorei

autocarul goneste fericiti cu samanta-n golful palmelor drumu-l topim in amintire prezentu-l facem nemuritor castigatori ai combinatiilor infinite plutim in ce va sa vina disperat o albina se

te dezgrop sa ma intrebi ce fac sa ma ademenesti in refugiul tau de intrebari ai un fel unic in a fi prada in a picta statuia libertatii pe limba mea in a te catara pe turnul eiffel sau