gd2wa
Verificat@gd2wa
iar neatenția cu care ai editat textul îl îngroapă para siempre în atelier.
înceracă să scrii mai simplu & intens despre tine & ea, fără trimiteri și figuri de stil obositoare la niște concepte abstracte - prăfuite azi - folosite și cam epuizate deja de prin anii 70.
Pe textul:
„Geometrie" de Alexandru Nicolae
De îmbunătățitși, în general, deși repetarea cuvântului / conceptului de \"iubire\" aduce forță (deși aici e mult de spus, poate n-ar trebui să rostim în exces cuvinte mari gen iubire, moarte, mama, d-zeu, ceaușescu etc.), textul nu are forța pe care ar trebui să o aibă un text despre iubire.
și nici ingenuinatea pe care ar trebui să o aibă un text contemporan despre - aceeași - iubire (cuvânt pe care, după cum vezi, deja și în acest comm l-am rostit în exces...) :)
Pe textul:
„Iubirea mea prea mult" de Cojocaru Ramona
și nu mai spune \"diminețile vom lua la întrebări / toate pădurile / în cuvinte de verde, de ferigi și de umbre\" pentru că \"verde\" e un cuvânt mult prea puternic, care înseamnă altceva, azi. sau spune, dar - again & again - nu amestecat cu ferigi & căpițe de fân etc.
Pe textul:
„Prin munți" de Anca Vasilescu
ar putea fi mai bun dacă eventual ai renunța la cel 2 strofe intermediare, strecurând în corpul celorlalte 2 strofe, eventual, 2-3 idei ceva mai ok (ex. pământul de trup, adevărul din lumină etc.) dar - nu știu cum să-ți zic - scrise cumva altfel, mai simplu & mai direct. pentru că așa cum sunt acum sunt f greoi exprimate & alambicat. și blochează cursivitatea textului.
iar finalul e cel mai ambiguu & greoi din tot textul, deci same obs.
poate mai \"ușurezi\" tot poemul. ar ajuta.
Pe textul:
„Sfinților din închisori" de Serban Moescu
Pe textul:
„în burta grasă și albă a peștelui de duminică" de lucaci sorin
Recomandatși marii regizori folosesc astfel de imagini simple & puternice, întipărite deja în memoria noastră colectivă. chiar dacă sunt niște clișee. dar sunt de bun gust & încă au forță. deci mai pot fi folosite, încă.
e un text frumos, felicitări.
Pe textul:
„Dragoste" de Tudor Cristea
Recomandatn-are ce să caute la \"poezii\".
Pe textul:
„Circul mediatic" de elena gheorghiu
asta ai înțeles tu din ce am scris mai sus, când subliniez în paragraful 2 că e o glumă chestia cu subtitlul de rahat de care zic în primul paragraf al comm-ului, deci poți să-l lași dacă ți se pare relevant & ți-e drag? (nu vezi / simți din ce scriu detașarea aceea de care zic că-ți lipsește?)
în al 2-lea rând, nichita stănescu îmi place f mult, am citit cam tot ce a scris, inclusiv eseuri, poelmici etc. deci tot. și asta cam de prin anii mici de liceu. deci de mai mult de 10 ani. iar pe arghezi îl admir, recunosc că e un poet f mare, doar că nu mă împac cu ritmul & prozodia din majoritatea textelor lui. de aceea, de ex., psalmii care au o altă prozodie, îmi plac. și, după cum vezi, nu spun nimic nici despre unul nici despre celălalt cum au fost ca oameni sau ce etică socială / civică au avut sau n-au avut. apoi, poezie am citit cam tot ce s-a scris la noi începând cu anton pann. e drept că nu am citit la fel de multă poezie străină, dar asta din cauză că urăsc poezia tradusă. deci cam ce am citit străini i-am citit în limbile lor, așadar un număr extrem de limitat față de ce s-a scris... deci nu știu, sincer, de ce speculezi atâta în ceea ce mă privește. :) că înțeleg sau nu un text d pe marele site agonia. :)
mie îmi place cum scrii, ți-am mai spus-o & ți-o spun din nou sincer și public aici; habar n-am cine ești & câți ani ai, am văzut pe pagina ta că stai în giurgiu, parcă etc. deci nu contează astea. eu intru pe pagina ta pentru că știu că scrii destul de bine, iar atunci când văd chestii pe care mintea mea așa cum e ea bună / rea le consideră criticabile sau dubioase, fac acest EFORT colegial & benevol și ți le spun, în ideea încrederii pe care o am în scrisul tău etc.
sper că ai înțeles un pic acest mecanism, nu trage concluzia că mă cred superior ție sau alte prostii... :) pur și simplu citesc doar textele celor care scriu bine sau ale celor care scriu binișor, dar au șanse de a scrie bine. sau, foarte rar, pe textele execrabile care se lăfăie arogant pe primele pagini când ar trebui să zacă în pagina de autor. dar asta e altă poveste.
pe textele kitch-oase & de țoapă_siropoasă_indiferent_de_sex_masculin_sau_feminin_dar_îndeobște_trecută_de_vârsta_aceea_însă_proastă_&_arogantă_&_fără_șanse_de_reabilitare_ever_ever nu intru... ever. :) pentru că sunt un tip sensibil & vomit (de fapt, mă doare-n pixulică de textele alea).
Pe textul:
„spirală înverzită" de Diana Lorena Țugui
deci serios acum, când ziceam de strofa 4 ca e f bună mă refeream la faptul că legat de ea nu am ce să-ți reproșez. :)
Pe textul:
„spirală înverzită" de Diana Lorena Țugui
\"Aievea, rareori iți dă cei ceri.\"
Pe textul:
„Încercări" de Boeru Viorica
mi se pare că reușești, prin reținerea & suprimarea asta voită a glasului, să exprimi exact liniștea. de fapt, o amorțire minerală mai degrabă și odată cu ea un fel de anestezie a viscerelor tale.
mi-a plăcut și poate în partea a 3-a aș fi insistat mai mult pe metafora aceea a sepiei - mi se pare o imagine expresivă & mai ales un concept puternic în ideea unei lipse de structură, visceralitate, asumare a unei acțiuni... whatever.
Pe textul:
„liniște" de Marius Surleac
ți-aș sugera câteva mici modificări. sper să nu te superi pentru îndrăzneală (2-3 cuvinte de scos ici colo, pt. un ritm mai bun):
- \"muzica e mai rea ca oricând/ afară e numai frigul și e
acru lepros și e mort/ înăuntru sunt eu/ sunt viu dar nu mișc sunt
treaz nu clipesc/ înăuntrul un gol/ eu sunt
acolo/ unde e pustiu
și e rece\"
- \"alerg pe stradă și îmi ascult răsuflarea/ o umbră îmi
zgârie gleznele/ și știu că degeaba alerg/ într-o zi mă
împiedic de tine/ zăpada e rece/ totul ne pare
absurd/ ca și cum am fi un singur
atom\"
- \"putem scrie orice/ despre iubiri deci nu
despre noi/ ne regăsim în gara dinspre
colțul orașului/ acolo unde becurile galbene
se strecoară sub hainele noastre\"
- \"beau muzica asta și ascult vinul ăsta/ ca și cum
aș înghiți arbori/ după colțul blocului stă un șarpe murdar
care-mi așteaptă măruntaiele/ în timp ce cana de
tablă începe să-mi tremure/ eu
sunt beat și tu mai naturală decât te-ai știut
vreodată/ ești tot acolo și eu sunt
departe/ din nou șarpele de la colț/ pe care vecinii
l-au poreclit Tomberon/ se ridică și/ se apropie îmi zice
azi ești cu mine/ îl privesc/ lângă el e
căldură/ îmi zice
come as you are\"
- \"un trup exact ca al meu stă în spatele blocului
lumea vine/ privește cum îmi dă sângele
și țip și nu înțeleg/ de ce
unor iubite care mă vroiau mort/
le pare rău\"
ah, și aș inversa strofa 3 cu 4. iar titlul e \"come as u are\", cred :D
Pe textul:
„am să mușc din tine" de Dan Mureșan
apoi, ultimul vers din strofa 1 l-aș scrie așa \"la pieptul meu luminos\". e mult mai expresiv cu \"la\", plus că e și ideea de soare / lună care \"răsare\", deci luminează.
strofa 2 e cam greoaie și mai are și \"nesângerânde\" ăla, care e prea pe față. deci lasă-l pe nichita :) sau, mai exact, cum să-ți zic: e ok până la urmă să te influențeze sau să te lași deliberat influențat de cineva, dar asta nu se face preluând chestiile cele mai recognoscibile de acolo, decât atunci când aduci o completare semnificativă acelor concepte etc.
strofa de final e foarte bună.
Pe textul:
„spirală înverzită" de Diana Lorena Țugui
& care ar putea fi și mai frumos dacă ar lipsi unele chestii, iar versurile respective ar arăta așa:
- \"aud razele lunii spãrgându-se de marmura / șlefuitã a coapselor tale\"
- \"mã aplec peste tine - te mãsor\"
- \"te cuprind\" și tot ce urmează în strofa 1 după acest vers trebuie șters (fără teamă.. :) )
- \"îi împrumuți din viforul rãsuflãrii\"
- \"și-ți vãd țâșnind sângele fresh în cana cu lapte\"
- \"miroși rãnile pe care ți le-am oferit\"
- \"ca pe o noapte într-un borcan gol\"
- \"printre oameni ai strãzii tramvaie & câini\"
Pe textul:
„Despre tine" de Pteancu Laura
și eu vă salut & același gând bun!
Pe textul:
„scrisoare către fratele Alexandru" de Cosmin Dragomir
RecomandatPe textul:
„scrisoare către fratele Alexandru" de Cosmin Dragomir
Recomandatpur și simplu mi se pare că aceia care fac asta, o fac în bezna minții - cum s-ar zice - și atunci poate 1 din 10, dacă e atenționat de mine, de altul, de alta etc... overall poate se trezește & scrie bine vreodată. și e un câștig, chiar și pentru cel care l-a comentat atunci, demult, și datprită căruia măcar în proporție de 1% acel om scrie mai bine.
nu sunt sigur că mă înțelegi sau că înțelegi intenția sinceră și de bună credință în aceste comm-uri, dincolo de ironia din ele sau de aerul mai critic, mai acid.
e ca la facultatea de arhitectură, de ex., când ai un student slab - dar cu potențial - și în momentul în care reușește să aibă un declick și să facă un proiect fain, e minunat & pt el și pt tine, cel care l-ai îndrumat. iar dacă vine și-ți zice \"mulțumesc\" peste câțiva ani \"datorită ție, atunci, mai știi?!... m-am trezit și uite, e ok, îmi place ce fac, deși atunci era cât pe ce să ma las de școală etc.\" - ei bine, îți crește sufletul în tine și simți că faci și tu ceva concret & benefic pe lume, nu doar o freci. :)
Pe textul:
„Hai nu" de Anca Vasilescu
ești sigură că nu faci o confuzie?
când ne-am mai intersectat și nu ți-am răspuns eu la comentarii?
dacă așa ceva s-a întâmplat (deși eu nu-mi amintesc) e posibil să fi fost neatent, anca, dar defulări & frustrări și alte alea de care zici tu acolo, uite - îți spun fără falsă modestie - n-am de ce să am. :) nu de-aia am comentat pe poemul tău acum, ci pur și simplu pentru că mi s-a părut pertinent să-ți spun ce cred despre text. tu n-ai decât să-ți închipui ce vrei...
însă, cred că te înșeli un pic asupra mea :) - eu ți-am lăsat un comm pe text, iar tu ai început să insinuezi jigniri la adresa mea ca persoană. ar fi fost mai productiv să discutăm pe text. și mai etic, nu crezi?
în fine... aici greșești, și nu doar cu mine, ci ca atitudine generală.
Pe textul:
„Hai nu" de Anca Vasilescu
are destule dubioșenii de limbaj, de vocabular, sintaxă...
pe lângă faptul că nu e deloc un text grozav
Pe textul:
„Hamangia" de Parfenie Iliieas
dar tot ea apropie textul de simplism și-l îndepărtează de poezie cu câteva mii de km.
Pe textul:
„Uitare" de Raluca-Stefania Mihai
