gd2wa

mda, atunci aș repeta titlul înainte de ultimul vers, poate...

:) e exagerat așa?

mie mi se pare că s-ar lega

s-a dat vreun anunț de v-ați adunat atâtea - croite cumva pe același calapod - pe aici, pe site-ul ăsta?

valsul (acceptat - atenție! - din a 2-a invitație), iubiri cu doctori, ironia penibilă din jargonul profesional gen \"terapie la domiciliu\" unde mai și subliniezi faptul că e o... ironie (\"îmi spunea zâmbind\"), ca și când cititorul n-ar pricepe, apoi tot proiectul comun & însorit de viață al celor 2, pașii spre bine și rău (bine că n-ai zis și cine vi-i \"călăuzește\", bine că n-ai zis și de d-zeu ceva, sau de copiii voștri etc. etc.) - deci toată simbolistica asta atât de uzitată & toată imageria & extensiunea \"lirică\" pe care ai ales-o aici nu face decât să omoare vreo eventuală intenție bună pe care nu contest că vei fi avut-o.

dar să știi că și cucuanele alea care pictează apusuri de soare & sălcii plângând la mal, pe aleile din Parcul Orășenesc din Tecuci, au intenții bune & sensibilitate sufletească. doar că nu cunosc ingredientele cu care se acrește o ciorbă bună, azi, în 2009 etc.

sper că m-am făcut înțeles & mai ales sper că are să-ți folosească la ceva tot ce spun. :)

nu e bălărie, e un text pe undeva ludic, pe undeva experimental, iar mie unul mi-a plăcut, ici-colo.

se poate scrie așa. doar că îi mai trebuie rupturi de ritm. și koi. cât mai mult koi.

pencă, altfel, experimentele astea textualiste sau cum s-or numi devin cam obositoare și nu poți obține expresivitate doar din forțarea limbajului.

e un text excesiv de liricoid & exagerezi cu metaforele, mânca-ți-aș...

eși bărbat, probabil că ai și ceva koi; scrie și tu altfel decât scriu tăntițele agonice sau alți autori liricoizi din județul tău. por favor. :D

pencă astea cu \"stâna sa de unghii și lupi\", \"vreascurile asurzesc\", \"călcând pe brazda singurătății\", \"apune cireșul\" sunt de oracol de liceu & obsolete, rău de tot...

e fain textul aproape în întregime

spre final ar fi câteva chestii: - mi s-ar părea mai expresiv \"malefică\" decât \"malignă\"

&

- ultimul vers chiar nu-l prind, deloc

eventual, dacă nu-ți pare prea extrem, aș opri textul la \"de parcă te-aș plezni\", iar următoarele 3 versuri (plus ideea celorlalte 2 care vin după) le-aș streczra cumva mai înainte, prin poem.

da, e frumos și ciudat atât cât trebuie

parcă ar fi un poem de leon wahl

alberto

/ nu vorbi fără să știi nu băga mereu ce auzi de la alții

nu te da ce nu poți să fii etc. :D /

definește \"masonic\", por favor...

însuși concept

însăși expresivitate

bla bla

...dacă nu pentru întregul delir liric, cel puțin pentru această ultimă strofă - citiți-o, vă rog. acum, după ce ați citit-o, mai citiți-o încă o dată, por favor. cu atenție la muzicalitate, la ritm. acum, a 3-a oară, mai citiți-o, vă rog eu, încă o dată. ultima oară. cu atenție, de data aceasta, la însăși concept & expresivitate:

\"Ea stă în mijloc, e în cerc
Și sus și în jos e aceeași
Făcută-i cu mâna în semnul discret
Rotitor în sens invers pășesc\"

merge? :) da, sigur că merge. la atelier.

\"Teoretic,
În fiecare zi îti arunci privirile către picturi
Pe pereții casei,
Ele sunt cele mai frumoase gheișe
Te îmbrățișsează discret când intrii în casă.\"

ai vreo 3 greșeli, iar una din ele nu e typo, ci altceva, nu spun ce. apoi, titlul nu are accent ascuțit pe i, iar subtitlul nu are diacritice.

în plus, tu știi ce înseamnă \"pielea mirosind a verde\"? sigur-sigur știi? :)

de ce nu scrii și despre Casa Poporului & arhitecta sa?

ceva de genul: \"Anca Petrescu la București\"

și la fel, să fie un text emoționant, să ne miște, să fie plin de metafore. și musai să aibă referire la \"spiritul neamului\".

acolo, cu ceva inputuri din partea unuia - altuia, cu modificări etc. poate că ar mai merge.

altfel, pe prima pagină, nu are ce să caute.

poate ar fi trebuit să-ți dai singură seama că panseuri de genul \"oamenii nu se mai complică / să iubească... / ei vor doar sex!\" nu pot fi date în public, după ani și ani de PoMo, decât ironic. asta e situația, trăim vremuri grele, lumea e rea și doar cinismul ne mai salvează.

:) păi te taxez eu, don\'t worry: deci nu poți construi un poem de dragoste sau ce-o fi el pe baza metaforei cafea amară / cafea dulce / dragoste / mâhnire / amărăciune etc.

sunt asocieri mult prea comerciale, prea facile, ca să poată fi făcute altundeva decât într-un text pentru Andra, Nicola sau alții ca ele.

păcat de tehnica textului, totuși. care e bine stăpânită, cât de cât.

ca și \"me he equivoco.\"

sau nu?

:)

și da, așa e, pastila e ca madlena, dar insuficient susținută

fii serios, titul pare de la cătălin crișan, bietul de el. poate îl schimbi, nu? :)

iar textul, deși frumos, nu are assolutamente niciun punct de inflexiune. e muuuult prea liniar & egal cu sine.

singura imagine faină (pt. că - repet - ai doar imagini, fără nicio inflexiune și pare că totul e doar un exercițiu de versificare când stai la 2 mai pe plajă) îmi pare cea a bătrânului cu sticlele de plastic agățate în jurul coapselor. poate acolo ai putea introduce o ruptură. o alunecare. ceva.

well, e doar începutul unui poem

(zic eu...)

titlul e prea eliptic pentru acest text, la fel și \"ceapa\" aia pe care n-o pricep deloc :)

mi-au plăcut primele 2 versuri, însă. dar tu abandonezi imaginea aceea prea repede. puteai construi un poem plecând de acolo.

e simpatic și finalul, dar e cu totul o altă voce decât cea de dinainte. iar pt un text atât de scurt nu e ok schimbarea asta

e un aer de sorescu aici, sau - într-un sens mai extins - ironia specifică scriitorilor din sud. ceea ce îmi place, poate empatic :)

e delicat textul.

poate atât aș avea de obiectat ref. la majusculele începutului fiecărui vers care - în cazul acestui tip de poem - nu merg deloc.

alexandra, e tot poemul tău.

aici e un atelier unde se dau și se primesc sfaturi. și așa cum ți-a aranjat alice drogoreanu textul, tot al tău este, fii liniștită.

eu zic să-l postezi.

iar noul titlu e aiurea, găsește ceva mai puțin strident & mai smart. mai conotativ etc.