Tributul mortii

Gavril,

nu prea știm ce e dincolo, dar trăim cu speranța că moartea e doar o altă parte a vieții. Îmi plac primele două versuri...

Prietenesc,
Alina

Ma strange tot mai mult de Moarte.
In pragul ei e dureros
Dar dincolo... este Hristos !
Frumos poemul tău, e o aducere aminte permanentă asupra morții, de ce să ne gândim la moarte ar zice unii, dar eu cred că moartea e un lucru exențial al vieții, dacă nu am conștientiza moartea , nu am ști cu adevărat să prețuim viața. Te regăsesc frumos aici, în zi de tristă- bucurie, dar oricât de dureros este pragul pe care ne aflăm, speranța e ceea ce trebuie să ne dea câte un impuls, să privim viața cu ochii larg deschiși...

Dincolo...e o taina si totusi ghicim ca printr-o oglinda.
Dansam pururea cu Speranta.
Ca toata lumea sa se mantuiasca.
Multam pentru vizita

Intotdeauna ma bucura prezenta ta.
Cu timpul sensibilitatea ta se accentueaza.
Asta inseamna dragostea mai multa dar acompaniata de multa durere.
Imi plac ultimele tale poezii.
In special cea dedicata Prea Sfintei Fecioare Maria

Desigur mai puțin la text - prezența ta nevăzută la textele mele îmi demonstrează că cei dintru început nu se uită așa de ușor. Tu și alții ați fost confirmarea mea aici, de starea ta de poezie pot spune că e de bine, că sufletul tău mai știe a scrie poezie iar e de bine...de restul nu mai știu nimic, sper să te mai citesc cât de curând. Numai bine!