Gârda Petru Ioan

Cei avuți și lacomi, care-s la putere,
Cei pe care veșnic îi vom realege,
Sunt fără de lege nu că au avere,
Au avere pentru că-s fără de lege.

...din prima și a treia sună bine. La prima, intenționat sau nu, imiți glasul roților de tren. Foarte interesant!

Ultima mi-a plăcut și mie.

Cu vervă, cu talent și spor,
Ai scris, la viața ta, comori,
Deci clar că ești nemuritor
Și asta până ce-o să mori!

Mă bucur mult că v-au plăcut catrenele și că mai intrați pe agonia din când în când. Pentru mine agonia aș zice că este prima dragoste serioasă în materie de poezie - epigramă etc. și nu pot s-o neglijez.
Ioane, pentru cuvântul ”nepereche” dau 50 de votcă Stalinskaia, hors festival, la Cluj. Despre Ion am citit undeva că se citește și așa și așa, dar Cornel are dreptate, nu se poartă apelarea la nume proprii din necesitate de rimă. Drept pentru care fac o schimbare. Rescriu și 112, ca să nu fie dubii. Dar nu sunt de acord, Cornel, că nu-l pot folosi doar pentru că pompierii au alt nume de apel. Până la urmă, dacă suni la 112 vei fi îndrumat unde trebuie. Cu astfel de idei, devii periculos ( :) ), tu care vei hotărî, în ultimă instanță, criteriile pentru evaluarea epigramelor de la concursuri.
Dar e bine să intervii cât mai des, să știm de ce trebuie să ne ferim. Am să fac și eu câteva propuneri referitoare la evaluare.
Laurențiu - și nu numai- nu le aveam pregătite, dar aveam niște drafturi și, cum sâmbătă n-am prea avut ce face, mi-am zis să scap de o sarcină. Numai că am primit pe mail un catren din partea lui Constantin Tudorache, adresat d-nei Romaniuc:

O problemă delicată semnalez -și-mi pare rău: tema a mai fost odată sforărită la Buzău.

Cum eu aveam deja aproape gata capodoperele de mai sus, am pregătit un răspuns:

Păi, s-au scris deja comori...
Ca să depășim dilema,
Să se tragă iarăși sfori,
Dar să nu se schimbe tema!

Numai că n-am apucat să-l pun înainte de a veni răspunsul doamnei Romaniuc: tema e greșită, adevărata temă e ”Jos masca!”. Dintre care, vorba lui Nae, am prelucrat puțin catrenele, pe care le-am postat. Că nu mă las!

... să construiești altceva păstrând toate cuvintele de la sfârșit de vers. Felicitări pentru că ai reușit. Întrebarea e dacă merita...

Variantă
Cum acei ce vor a-l pierde
Vilei lui îi dau ocol,
Cică domnul Frunzăverde
S-a-nmuiat la pețiol.

Dăcât că e cam ca înainte, dăcât. Dintre care sunteți niște cârcotași care n-o să mă mai iau după ei!

...antialcoolici convinși îmi spun că sunt beat, mă... întreb de unde știu ei care-i treaba cu alcoolul. Dar îi ascult, că-s oameni serioși și pricepuți, cu rezerva că și eu am oarece dreptate.
Uite, pentru istoria literaturii (:)), cum era originalul:

De când prins-au să-l dezmierde
Cu pupici pe pufu-i fin,
Cică domnul Frunzăverde
S-ar fi veștejit puțin.

Am trei cuvinte monosilabice, Eu le citesc în ritm trohaic. În orice caz, ”prins” se citește accentuat, mai accentuat decât ”când”, nu se poate altfel.

...îți dau și eu o stea, pentru exploatarea promptă, hazlie și în deplină armonie a unei știri din presă.

Când a văzut Hollande câți îs
Era să izbucnească-n râs,
Dar a păstrat o mină tristă,
Zicându-și: asta nu există!

Și eu am vrut doar să glumesc, Nae, dintre care sper să glumim mereu...

... că din maimuță provenim, nu căci.
Altfel, colegii au dreptate, felicitări!

Vă mulțumesc mult pentru atenta aplecare asupra textelor. Întrebarea pe care v-ați pus-o mi-o pun și eu: cum de au primit epigramele astea Premiul I? Pentru că nici eu nu am fost foarte încântat de ele, aproape că nici de premiu, mai ales după ce am luat și la Mizil. Știți cum e, lumea intră la idei. Dar îmi spun cum spui tu, Nae, că, probabil, au fost cele mai bune.
Aș comenta doar că la epigrama cu întârzierea nu e simplă contabilitate. Ea spune despre obiceiul nostru, al românilor (cam 4 milioane suntem în câmpul muncii, mi se pare - deci numărul nu e întâmplător ales), de a nu pune preț pe punctualitate.

E suficient, în fond...

...O facem pe Stadio Comunale din Cluj. Vorbesc eu cu Boc să pună la intrare un filtru, să intre numi telectuali. Iar pentru atmosferă invităm un al patrulea G: Guță! Făăăărăăăăăă nuuuuuumăăăăăăăăăr!!!!!

Loredana pune punctul pe i. Adică pe G: PIG e Ghiță! Logic. Gârda e GIP sau GPI.
Una peste alta, fac pe draGu-n patru și merg și eu la București. Să văd cum admiratoarele lui Ghiță se bat pe cartea mea! A lui. A lui Gagniuc. A noastră...

Mulțumim pentru felicitări. A fost într-adevăr o atmosferă de mare sărbătoare, iar oamenii sunt cu totul speciali. Puteți fi mândră că vă trageți de pe acele meleaguri pe unde cu ochii în veci nu te saturi privind, iar Vaseru-și poartă mărețele-i ape fecunde (parafrazând un clasic).

Câștigai!
Pentru originalitate, pentru efortul de a crea epigrame foarte bune înafara concursului, semn de seriozitate și pentru că, fiind în juriu, mi-a dat premiu :), steluță!

Mersi. Ești un om cumsecade, căruia îi e străin sentimentul numit invidie :)
Am ezitat la ultimul vers între ”Va fi dezastru” și forma trimisă. Până la urmă am zis să merg pe persoana a doua până la capăt. Adevărul istoric e că Brucan ne vedea acum la nivelul Occidentului, dar nu puteam să-mi stric toată construcția de dragul adevărului (istoric) :)