Prezent

Prezent
de Veghe Cârja

Ce să aștepți? Când deșteptarea
Te face perna să ți-o muști
Și ți-e întunecată zarea,
Cam tot ce poți e să te-mpuști.

Când ochi ascunși mai stau la pândă,
Când drumul plin e cu noroi,
Când lumea e așa flămândă
Și-aleșii și-aranjează ploi,

Cam ce speranță să te țină
În miezul lumii devorate
De patimi? Ce-ar putea să vină?
Triumful morții, din păcate.

Mai nou, doar lucruri inutile
Se scot în piață, contra cost,
Iar orice-apus adună zile
La șirul zilelor de post...

Mai rău de cum, în vremea aia,
Îți prezicea, zâmbind pieziș,
Oracolul din Dămăroaia:
”Vei fi în budă, je m'en fiche!”


Poezia parodiată

Trecut
de Gheorghe Pârja

Ce mai aștepți? Când așteptarea
E vizuina unei vulpi,
Ochiul viclean este cătarea
Prin care vrei să o împuști

Atâta. Ochiul stă la pândă,
Ce lung e drumul între noi,
Deasupra luna e flămândă,
Jos, steaua a căzut în ploi

Doar o fereastră ne mai ține
Țâțâna lumii devorate,
Ce mai aștepți? Că nu mai vine
Triumful nopții cu păcate

Rămâne simpla amintire
În care parcă ne-am întors
Cu un caiet cu foi veline
La școala zilelor pe dos

Un gând, o cupă, un miracol,
Ori zborul păsării pieziș,
Când învățam de la oracol
Cât e pădure, cât frunziș.