Gârda Petru Ioan

Gigi, 15% e cam putin ca sa aiba efect devastator. Un 85%, as mai fi zis.

Florian, voi căuta o forma pentru acel catren pentru a putea apărea ca independent. Poezia e pe o temă dată de o revistă (acolo am trimis o variantă mai scurtă, nu stiu incă dacă au inclus-o), si nu contine chiar termeni de strictă specialitate. Vreau să spun ca tinerii n-au probleme cu notiunile astea. Nu stiu dacă nu cumva au prbleme cu notiunea de poezie…


Pe lungul drum al vieții mele,
Pentru-a nu fi dezamăgit,
Eu mi-am dorit doar lucruri rele.
Și,-al dracu'... mi s-au împlinit!
(Florian Abel)

Și asta e o epigrama bună. Poate că ai publicat-o deja.

Apropo

Te-ntreb un lucru mai concret
Și sper sa prinzi ce vreau să spun:
Că ti-ai dorit sa fii poet,
E lucru rău sau lucru bun?

Cuvantul ort are si sensul de loc de muncă al minerilor într-o mină, abataj (http://www.webdex.ro/online/dictionar/ort)

Părea cinstit cum altul nu-i
Și totuși nu era integru…
M-am lămurit la moartea lui:
La el și ortul a fost negru.

Otiilia, faptul că ție ți-a făcut plăcere, mie mi-a “făcut” încântare.
Mulțumesc pentru semnul “soft” lăsat, cu referire la “hard”-ul “calc”-ului.

Gheorghe Oncioiu
Seamănă, prin finalul cu surpriză, dar Roza mea nu e mincinoasă. Așa e obiceiul în privința pozelor pe Internet (iertați-mă, doamnelor).

Ica, excelent aruncată doza de venin cu (scle)roza. Să știi că am oscilat între a mă da de șaptezeci sau de nouăzeci. Vorbind serios, cum crezi că ar fi mai bine?

Și dacă tu, la o adică,
Aveai în minte numai poza,
Nu ești de vină, măi Petrică,
E vinovată doar (scle)Roza.
(Ica)

Vezi bine că nu sunt supărat

Avem în viață amăgiri,
Dar, apropo de poezie,
Eu nu trăiesc din amintiri,
Trăiesc din ce putea să fie.
(cu Roza)

Mai intră, dom'le, în repaus,
Când stai pe Facebook proțăpit -
Cu mâna apucat de mouse,
De-atât frecuș, iar te-ai... delete!
(Gigi)

, fii mai delikat

A trece mâna pe arcuș,
Atras de muze,-i o plăcere
Și dacă tu îi spui frecuș,
Eu cred că e o mângâiere.

Apropo de delikat, Roza mea nu e Rozoa.

Mulțumesc tuturor pentru urmele lăsate și le urez "La multi ani!" de ziua patriei.

...ar fi acel "legăna", care apare, după părerea mea, la un timp nepotrivit, dar cred că ai vrut să eviți două gerunzii alăturate. Alfel, poezia, în stil "vechi", surprinde cu mare forță lirică o stare de lucruri cumplit de actuală. Felicitări!

Râdem și glumim, nu te supăra, tu știi bine că....

Floriane, a dispărut o vreme, dar a reapărut, e acolo.

Nu te lua după ei, Maria!

Nu te mai încontra, Maria,
Că, și de avansezi spre pat,
Vei tot da piept cu sărăcia,
De n-ai în spate-un sindicat.
(Florian)

Să nu-l asculți, trecând la fapte,
Că omul e exagerat:
O faci în grup cu cinci, cu șapte,
Dar nu cu-ntregul sindicat!

Stăpâne -c-amintiși beleaua-
Să știi că nu e vina mea,
Am priponit cu el purceaua
Și-apoi Anton s-a dat la ea.

Ar fi o soluție, zău,
Mă mir că prin cap nu ți-a dat:
Solicită șefului tău
Să pună în fabrică pat.

-Stăpâne, pălinca din cea damigeană,
Din țuică de prune, o țuică beton,
Am tot mirosit-o lucrând prin cabană,
Iar ieri am băut-o în pod, cu Anton.

Foarte amuzantă! Tragicomică, de fapt.

"De-o vreme-am observat că "latră"
C-un semiton mai sus mușcații."
G.I.P.

"Atunci când spun că și mușcații
Pot fi castrați prin mușcătură!"
N.L.

"Doar Nelu ce-are-un spirit fin,
Sau poate-i Frate cu mușcații."
M.P.

Se vede, clară, expertiza
Lui Nelu - dintre toți confrații:
Doar dânsul recunoaște criza,
Că este... Soră cu mușcații!
G.B.P.


O chestie deloc minoră,
În lumea fără de rușine:
Abia de două zile-s „soră”
Și „frații” toți se dau la mine.

S-au răsturnat de toate cele:
Căruțe, care, und so weiter,
Dar Nia nu era prin ele
(Era, se pare, unul, Reiter…).

Avem o inimă de piatră
Și sunt răzbunători castrații:
De-o vreme-am observat că "latră"
C-un semiton mai sus mușcații.

Mă rog la draci și dumnezei
Să-mi dea răbdare și tutun,
Dar de te-atârni de gâtul ei,
Te fac…săpun!
(Belladona)

Săpun, posibil să mă faci,
Când la... cazan o să m-apuci,
Dar văd și dumnnezei și draci
Că deocamdată faci clăbuci.

Se-ntâmplă să mă-ncurc și eu
În sfori ce damele le-ntind
Și uneori sunt tras din greu,
Dar și eu trag cam tot ce prind.
(La tine mă gândesc mereu,
De ce să nu ți-o spun… cu jind).

Alungat de la șefie,
Mircea Geoană, prin urmare,
Verde e de supărare
Și e roșu de mânie.

...cu o completare.
Îmi amintesc de bancul acela cu doi copii care se băteau și când au fost întrebați de ce o fac, unul dintre ei a răspuns: "doamna învățătoare, m-a înjurat de mamă, n-am zis nimic, dar când s-a legat de Beatles, n-am mai putut răbda!". Cam așa e și în cazul nostru. N-am înțeles niciodată de ce politicienii pot provoca sentimente atât de profunde de un fel sau de celălalt. Poate pentru că eu sunt făcut din genul acela de mămăligă care nu explodează...

Un sfat, să-ți fie de-ajutor:
Să nu treci prin Caracal, frate,
Catrenul tău hurducător
Te poate da oricând pe spate.
:)

Eu nu cred că Tataia vrea ca Ica să-și retragă jucăriile. O să ne-o spună îndată.
Personal, mi-ar lipsi replicile ei sclipitoare. Toți greșim, toți avem orgolii, toți putem fi răniți, dar ne bandajăm rănile și mergem mai departe. Să fim serioși, domnilor, e vorba despre umor aici! :)