Să fim corecți când vorbim despre aleșii noștri!

Rezoluție...

Nominalizați, de-a valma,
Domnul meu, nu este etic!
Iar de vreți să batem palma-
Rog să-i treceți alfabetic.

De i-aș da pe cei ce fură,
Aș munci peste măsură;
Pe ceilalți ți-i spun pe loc,
Însă nu bag mâna-n foc...

Tu de foc, n-ai ce te teme
Dacă vii cu oameni noi,
Nu văd ca să ai probleme...
Exceptând pe primii doi!

E un adevăr curat,
Fără marjă de eroare,
Dacă spun că n-au furat
Săptămâna viitoare.

Constatarea că se fură
Am făcut-o pe opt halbe
Și-am văzut în ce măsură
Fură gulerele albe.

N-au făcut o bună treabă
Cercetările-ți pripite;
Eu îți spun că, mai degrabă,
Ei sunt ”gulere mânjite”.

Știu că-s "gulere mânjite"
Și au pată peste pată,
Dar, te-ntreb: de ce, albite,
Ies, mereu, "basma curată"?

Prea curați ies infractorii
Din procese – ies în flux -
Poate fi’ndcă spălătorii
Folosesc mașini de lux.

Când posezi așa mașini,
Fără drumuri și șosele,
Poți, de n-o iei prin străini,
Să te speli pe cap cu ele.

Drumurile tot se strică -
Prea sunt hrăpăreți drumarii -
Dar de-ar fi la o adică,
M-aș spăla cu un Ferrari.

Capetele “luminate” -
Care ne conduc de-o viață -
Iau “șampon” pe săturate...
Căci nu fac decât mătreață.

Vor veni mulțimi în piață
Să le-arunce pălăria
Și, să-i scape de mătreață,
Le-or freca puțin chelia.

Lupta-i pentru adevăr,
Iar Justiția, se știe,
Caută - de-a fir în păr -
Ce îi vine pe chelie.

Justiția, cu gânduri bune
Ne-așează-aleșii pe cântar,
Iar celor mai pleșuvi le pune
Tichie de mărgăritar.

Ai noștri aleși fac o treabă isteață,
Crezând că tichia-i un rit pentru uns,
O lasă pe Doamnă s-aștepte-n piață…
Elita romănă plecată la tuns.

Când doamna apare cu foarfeca-n piață,
Corupții, de spaimă, o parte se-ascund,
O parte i-aruncă prosopul în față,
Iar alții, mai șmecheri, ca Ghiță, o tund.

Cu-o coasă mai veche, demult nebătută,
O altă cucuoană, cu greu, face planul,
Dar speră să vină, urgent s-o ascută,
Un neam de opincă ce cată ciocanu.

Cu greu face planul femeia cu coasă
La cei care fură, aleșii lu’ pește;
La neamuri de-opincă, ce sar peste masă,
Îl face cu brio și-l chiar depășește.

Cu mese sărite din zori până-n seară,
Când totul din juru-ți se duce la vale,
Soluția promptă e mersul la gară...
Acolo-ți poți pune burtica la cale.

Citindu-ți îndemnul, m-apucă urâtul:
Burtica la cale? Un gest nefiresc!
Mai bine să punem – părerea mea – gâtul
Acelor bandiți ce ne tot asupresc.

Degeaba-s în cale, căci sunt suspendate
O groază de trenuri: rapidu', marfaru'...
Iar domnul ministru ne spune, pe date,
Cât stă in concediu 'Ulică Frânaru.

Pe lângă corvezile bine știute -
Să care traverse, să strângă buloane,
Pe-aceste huidume și fiare și brute,
Eu, unul, le-aș pune să-mpingă vagoane.