Ședință operativă la Poliția Capitalei

Recunosc, asta trebuia s-o fi scris la Anul Nou, dar n-am mai avut răbdare...

ca bine zici
in versul fara frica
VAsilica e cum credem toti
departe prin in lumea lui de hoti

prin / in lumea lui de hoti
cum doreste fiecare

Doar pe Vasilică-l prind ei câteodată,
Iar de prind și lupu,-atunci, la judecată,
Dacă lupul hulpav mileul l-a mâncat,
Vinovat e mielul că l-a provocat.

Am lucrat pe vremuri în București și mi-am adus aminte că puteam să-l ating pe Vasilică (ied sau miel) contra unei sume, ca să-mi meargă bine tot anul. Uitasem că se întâmpla la Anul Nou. M-am gândit că era o bună ocazie pentru fiecare polițai să pună și el mâna pe cineva...
Dar dacă pun mâna pe cine trebuie, se întâmplă, de obicei, ca în versurile de mai sus.

Mulțumesc petru trecere. Comentariul de mai sus l-am scris cu gândul la tine.

Rog, fiecare ochii să caște
Pe străzi, prin piețe și, fără frică,
Să faceți astfel ca pân\' la Paște
Să puneți mâna pe Vasilică!
GPI

Atenție, Dom\'Comisar!

În zi de sărbătoare și de pace,
Explică-le cu mare grijă calea
Că polițiștii, azi, sunt \"perspicace\"...
Și pun, maestre, măna pe-alte alea!
n bun

Epigrama cu Vasilică poate deveni perenă și de mare valoare dar altfel construită.
Se poate f ușor lucra. E de unde
n bun

Îi trimit mereu, zilnic, iarna, vara,
Să păzească, zău, stâna care-i țara,
Dar la cât de des dau lupii iama-n stână
Cred că-ntruna stau cu alte alea-n mână.

D-le Bunduri, accept sugestii... O să mă gândesc oricum. Numai că obiceiul cu Vasilică nu-i caractreristic întregii țări.

Nu se practică în toată șara dar se cam cunoaște