Garaciale

la fel ca "superman", zic, plus finalul bine zis...scris.

o poezie buna in mesaje simple/vers.

sunt chiar compuneri de genul:
"Sunt o margine rebelă cutremurătoare
sunt o pată respingătoare din jungla
ezitărilor vetuste."
aici, cuvintele au rol aproape decorativ.
delirurile ajung uneori sa compuna grozavii interesante. nu vedem nimic remarcabil.

versul doi e riscant, fiindca nu poate sa inseamne da, si invers, da sainseamne nu. un text modern care sufera sarcasm. mai ales ca autorul e gelos pe soarele portughez, probabil, anacronic.
numai bine!

fiindca e remarcat si pentru mien, mai putin credincios in el, zic ca, totusi, e prea putin. prea putin. entuziasmul e bun pentru ca e ecoul copilariei.

la început. cred că ați versificat mult pentru un refren ca "pentru că cea mai sigură cale să....". numasi bine!

si interesant. o imaginatie morbida ca a clastomanului, cum ziceti: indemontabilul clastoman care nu poate fi oprit sau care ar putea sa vrea sa distruga totul dar nu pe el insusi.
faustpatronul (aruncator de grenade antitanc) arhaic :))
a lume in memoria pretext a wombatului, un mâl in care nu este claritate.

exercitiul dumneavoastra si marturisesc ca citesc cu placere. numai bine!

cred ca e dovada ca nu sunteti serios. nu mai intru la textele dumneavoastra.

am sa privesc intr acolo...

cred ca este in discutie omul de litere, un autor care scrie ceva literar. daca e literar inchipuit, nu ma intereseaza omul pentru ca premiza era ca ne intalnim tocmai din aceasta calitate care il sustine ca ar fi de litere. ca ar face ceva anume si nu ne/se insala.
fiind, poata sa faca ce vrea, adica sa scrie ce si cum doreste (de parca am putea sa provocam cu adevarat ceva liber in noi!). o astfel de sensibilitate ca cea din poezia de sus, este nu numai trecuta, dar probabil neviguroasa nici transportata cumva la timpul ei trecut.
decat paltitudinea de cosmar a primaverii pe varfuri, cum scria cineva care a sters textul si l a repostat ca sa dispara subsolul, si cea a florilor de mar, prefer o marsavie a cuvintelor.
dar nici aici nu suntem ajunsi, ca poate sa devina patina, cadere in repetare, gratuitate, scepticism personalizat samd. ce nu se schimba, nu este bun. clar.
astfel de texte nu promit pentru ca niciodata, dar niciodata nu vad ca garanteaza ca sunt o cale catre nou, care nu este luciu si staif. este fiinta gasita. cautata. da ti mi si eu ma voi bucura.
...altfel, nu.

banuiesc ca nesinceritatea ar putea sa fie a fratelui inexistent, ca dumneavoastra ati fi acolo, asa cum spuneti cu parere de rau. chiar si altfel, ultimul vers este un adevar. dureros, dar am indraznit...
numai bine!

Legi mecanice implacabile ca si legile poeziei. ati sarit o cuanta, sa zic asa, si poezia pare o insiruire care nu da seama cuvintelor. dar e bine, vocabularul poate sa va ajute mai tarziu. am mai citi doua din poeziile dumneavoastra din urma, si consider ca asa ar sta lucrurile. numai bine!

sănătate și sprijin pentru ocazia de a debuta în volum. numai bine!

exagerare a semnificatiilor dintr o pagina de jurnal la un moment dat, propozitiile sunt... general literare ca devin sa nu exprime nimic concret decat acel joc de a exagerare, de ex. : "niciodată și nu vei putea trăi niciodată într-una fără să-ți blestemi zilele sau fără să fugi, cum ai mai făcut-o de atâtea ori".

pentru comoditatea celor care citesc numai comentariile, mai selectez:

Într-unul din aceste momente care nu sunt nici ale tale, nici ale mele, nici ale nimănui

Într-unul din momentele alea nasoale spre foarte nașpa ale vieții
născute din Dumnezeu știe ce conjuncturi dezbrăcate de înțelesuri personal-amoroase sau de relații cu vise și alte spurcăciuni drăgălașe.. [sic!]

invatati sa zambiti ca de la femeia amintita. pagina nu contine nicio urma de poezie. finalul este de felul vorbelor lui Pee-Wee Herman: "I know you are but what am I".

in prima jumatate a poeziei poate sa placa poza tanara, a doua jumatate incepe din balcon si este scrisa interesant. puneti praz, m gavaz.

ca Spartacus va secundeaza ipd, si comicul e ca e serios cand va corecteaza in versuri(wtf?!).
nu se vede unde e defularea. totul e "masturbare neinteligenta": daca va scarpinati in cap, nu se pune, cum nici foamea nu trece cu frecatul pe burta.
daca vorbiti serios...iar e involuntar. deci nu e vina dumneavoastra. stati linistit, cum scrieti in celalalt text.

cred ca nu aveati de ce sa cereti "de la obraz" fiindca poezia e proasta, si e proasta si cea de mai sus; scurt. ca va aparati, e dreptul dumneavoastra.

"ca să te plictisești bine de tot
trebuie să te gândești că nu ești în stare de nimic” este un exercitiu de cinism care poate fi crezut cu placere sadica de cautatorul versurilor bune. ideea nefericirii ca moneda usor inlocuieste banul, si procedeul nu ar fi nemaintalnit, dar neutralitatea cautata este atinsa. jucata sau nejucata, sinceritatea va reuseste. numai bine!