Poezie
Scrisori din Galiția
1915
1 min lectură·
Mediu
ți- am scris învins ca un păgân
în sărăcia, foamea
boala asta
acolo unde odinioară trăiau împărați
necontenit și am mers mai departe
ora aceea cu tine
noaptea m-au urmat
ți-am scris și timpul a fost mai bun
a crescut ca un fruct cu pământ și soare
pe tot de- a rândul
ți-am scris dezbrăcat
cu noroiul până la genunchi
când luna lumina pasul
în bătălia asta
și m-aș fi întors
dar n-am mai știut pe unde
ți-am scris când puțea cămașa pe mine
plin de noroi și spaimă
rugându-te
Lasă-l pe Dumnezeu să mă judece!
poate va ierta ceasul în care
am zăcut, pe cele ce au urmat
când drumurile aveau
o singură destinație
piedica trasă rămâne cea mai brutală răsturnare a vieții
în mine
a frumuseții
câinoasă până la leșin
de cât întuneric a venit
a crescut în mine
odată cu un batalion de tineri
bătrâni de acum
împinși în față să tragă
cu crucea neterminată
și poate adorm așa
Lasă-l pe Dumnezeu să mă judece!
îți scriu și când o fac
îți spun
nu mai știu altfel iubirea
0025
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Szabo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 181
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 39
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Szabo. “Scrisori din Galiția.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/poezie/14203629/scrisori-din-galitiaComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.