Poezie
Străinul meu
1 min lectură·
Mediu
rămâne locul acela în care mă întorc
și o armată pontificală se pune în mișcare de cât dor, acest ajun de cuvinte simple
știu ți-am promis copac pentru tihnă
uși secrete, substanță și eternitate
femeia fără umbră de erezie în ea
și să nu rămânem goi, firidă pentru cărți
nopțile în care tu
și prin tine spun eu
tot mai rar
bea cu mine
la noapte tocmim menestrei!
nu-mi da nume, trup să pâlpâie
în surghiun, ci adăpost insomniilor
margini să sece cum fiecare
femeie albie ce a trecut
prin brațele tale, timpul tău
rupi din mine atâtea vieți și eu
nu încetez să te înfrumusețez
în iubirea asta să pierd
pierzându-te o lume întreagă
n- am să îți mai vorbesc despre timp
trecerea lui brutală
despre tot ce e pe cale să mă părăsească anotimpul în care am rămas
nici despre ireversibil
descendența unei femei veșnic
proiectată într- un poimâine
ca fiind așa, greu suportabilă și fără chip
despre ce a însemnat Acasă pentru mine, în frugala gustare ce descrie
iubirea și lumea întreagă
se răsfrânge prin ea
Tu
oricare ți-ar fi frumusețea
să nu mă întrebi niciodată
de ce te numesc
Străinul meu!
0015
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Gabriela Szabo
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 195
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 35
- Actualizat
Cum sa citezi
Gabriela Szabo. “Străinul meu.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/poezie/14203547/strainul-meuComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.