Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Trebuie

e un cuvânt care cere

1 min lectură·
Mediu
lipsit de ezitare mâna ce îl mâzgălește pendulează ritmic fără să ridice creionul de pe hârtie nicio întrerupere niciun obstacol în majuscula personalității sale un punct de fugă clădește doar pentru inima lui potrivind cu mâini puternice piepturi mai late ca niciodată Trebuie! Trebuie... și e ca la începutul lumii când Dumnezeu a poruncit și noi am respirat cu ochii Trebuie e un cuvânt cu brațe lungi Nu-l folosi! nici când mă legi de murmurul orelor să înflorești ca un arbore ce își bea lumina din propriul veșmânt. Trebuie nu chemă. Cuprinde cu brațul, umărul potrivind depărtările din suflet sculptează ca în vitraliu mlădiul negrului de plumb, firul acela ca pe cel mai luminos punct al zilei ceasului, când tot ce ești mă ține strâns în brațe m-a orbit! l-am numărat încet ca pe spaimă până mi-a redevenit sinonim sângelui cu sângele fascinat de perspectiva comunului cu tine acest loc îmi rămâne mie obișnuiai să vii de atunci o cărare acoperă pământul
1281
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
162
Citire
1 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriela Szabo. “Trebuie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-szabo/jurnal/14206986/trebuie

Comentarii (2)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.

@alexandru-mantaAMAlexandru Manta✓
"acest loc îmi rămâne mie
obișnuiai să vii
de atunci
o cărare acoperă pământul" și "Trebuie e un cuvânt cu brațe lungi/ Nu-l folosi" m-au dus, ciudat, la experimentul pisicii lui Schrodinger, la esența superpoziției: mai multe posibilități coexistențiale, fără a fi definitive.
0