Poezie
Îngerul trist
1 min lectură·
Mediu
Un înger se întoarce de la muncă
cu mâinile murdare de vopsea albastră
își șterge sudoarea de pe frunte
și se așează pe piatra cunoașterii
în sfârșit își terminase sarcina ...
și până la urmă nu a fost așa greu să picteze lumea ...
însă ceva nu e în ordine
copacii sunt galbeni
florile sunt negre
apa e roșie
soarele cenușiu
și cerul alb
lumea e altfel
de ce ?
privește în jur și își dă seama
că omul a dispărut ,
a devenit invizibil ,
a dispărut o dată cu culorile lumii
îngerul e trist...
apa nu -și mai recunoaște pământul
soarele nu -și mai recunoaște cerul ...
032.878
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- gabriela stanciu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 109
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 21
- Actualizat
Cum sa citezi
gabriela stanciu. “Îngerul trist.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-stanciu/poezie/1766635/ingerul-tristComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
NVNVninel vrânceanu✓Foarte frumos redați dorința de culoare!În călătoria mea la Roma am avut această dorință de culoare natală!Aici,în poezia dvs., o găsesc îngerească!
0
GSsunt cuvinte frumoase ,sper din toată inima să le merit ,vă mai aștept
0
MZpictorului inger ce l-a sfarsit pare ca vede sumbrul lumii fara... oameni, cu apa rosie si florile negre..., cu placerea citirii Marius Iulian
0