Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Asfintit

1 min lectură·
Mediu
Mi-ai iesit in drum
ca un clovn nebun
agitind catre soare-rasare
ramuri-inele
amagitoare.
Si mi-am uitat, fara de minte,
statutul clasat de femeie
cuminte
ce zimbeste egal
fiecaruia.
M-am daruit tie
ca nimanuia,
ascunzindu-mi in brate umbroase
tainuite dorinte
si lacrimi
si-o mare de cuvinte-ngropate
cu voie
in taceri nesfirsite.
Mi-am ostoit setea de lumina
privind cum pasesti de trufas
prin tina
si-am fost nebuna sa cred
ca albastrul
se vesniceste
si-i la tot pasul.
Si-acum,
cind imi pare ca asfinteste,
ma-ntorc din drum
stringind intre degete
firava ramura
ce-mi fosneste uscata
si ma intreb:
fost\'am eu beata??
3.09.2002
043.039
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
99
Citire
1 min
Versuri
34
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriela Petrache. “Asfintit.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petrache/poezie/25163/asfintit

Comentarii (4)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

NSNicoleta Stefanescu
Nu te mai intreba, savureaza amintirea!
0
@gabriela-petracheGPGabriela Petrache
Probabil va fi pasul urmator :).
0
ABalex bâcu
tradare tradare de doua ori tradare.

versul
ca albastrul
se vesniceste
si-i la tot pasul
iti deconspira potentialul

restul il conspira

vreau sa descurajez aceasta conspiratie, dar voi casca ochiul stang la tine - ala drept este oricum la faina. sau era slanina? mii de tunete...
0
@gabriela-petracheGPGabriela Petrache
Una buna, una rea - una peste alta m-am trezit cu un deget intors care m-a binedispus. Ciudat, nu-i asa?
0