Poezie
Poveste
1 min lectură·
Mediu
Un vierme roade-adinc din mine
Surpind iubirea - pas cu pas,
Caci vai, iubeam, himera trista
Cuvinte dulci ma-nfiorau ades
Dar viscolul din iarna asta
Le-a troienit si-am inteles.
Da, soarta imi fusese cruda
Cind mi l-a scos pe El in drum,
Mi-era ursit din alte timpuri,
L-am intilnit abia acum.
Era barbatul cu scinteia,
Un Prometeu brunet si- nalt
Ce recita din Odiseea
Si-mi oferea vise-sirag
Si versuri de iubire pline,
Eu ascultind- simteam ca zbor,
Cercei de stele- vorbe line
Desigur El era un visator.
Am ratacit o vreme prin poveste
Simtind, dorind, gustind ce n-am avut
Si-a fost o vreme-n care am crezut ca Este
Si poate-a fost, dar visul e prea lung,
S-a luminat de ziua si pendula
Isi striga sec si ritmic tic-tacul matinal
A fost, n-a fost, e prea tirziu acuma
O noua zi rasare-n calendar
Miroase a cafea si-i bine
Cind demonii ramin pierduti in noapte,
Mmm, ce aroma binefacatoare
Si ceasul iar arata ora sapte
Azi ma trezesc din noapte lunga,
Cerceii nu mai stiu unde i-am pus,
Rasar in minte-mi clovnii tristi
Si luna cu picioare lungi.
Explicatie: tropotind ca in poveste.
17 aprilie 2002
023087
0