Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

Prețul fericirii

Nevoia de revoltă II

2 min lectură·
Mediu
Cercul se strânge. Dincoace de mine, se naște revolta. Mă doare pieptul Și ochii mă dor...glasul meu geme. Cad lacrimi și suspine Tâmplele-mi zvâgnesc a evadare Iar lumea din mine Este prea mică, Prea spinoasă Și mă doare! Mi-e frică... Cercul se tot adună Ca o spirală de sârmă ghimpată Din fier...sau din oțel De parcă mai contează diferența Când efectul este la fel. Mă ustură palmele De-atâta apăsare. E o lume sferică Încordată Și tare doare! Mi-e frică... Cercul mă strivește Precum o pecete îndesată cu putere Să stea mărturie pe suflet Ca o boală fără uitare și fără leac Din care răzbate un urlet Și multă neputință. Inima-mi moare Ermetică Tristă Și iar mă doare! Mi-e frică... Cercul mă taie De-mi pătrunde rece sub coaste Să-mi vestească destinul Pe care nu am știut să-l înfrunt Și așa s-a născut chinul. Simt în mine blazare E ironică Sfidază Strânge... Tare mă doare! Mi-e frică... Cercul e în mine Răscolindu-mă sens după sens. Îmi pocnesc amintirile În explozii de-mi trezește auzul Și-mi spulberă amăgirile În ochi mirarea apare Și inima revine Năvalnică Eliberată Mai puțin mă doare! Mai puțin îmi e frică... Cercul nu mai este! S-a spulberat odată cu revolta De mi-a înflorit sufletul Dincoace de mine, e lumină Și-a renăscut cuvântul Totul se simplifică E mult soare! Și liniște Iubire E bine... Nu mă mai doare! Nu-mi mai e frică!
0153.333
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
232
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Gabriela Petcu. “Prețul fericirii.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/gabriela-petcu/jurnal/1831355/pretul-fericirii

Comentarii (15)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@ninel-vranceanuNVninel vrânceanu
Versuri ca un suflet ce evoluează prin spirit, adică prin ele. Astfel profund \"Totul se simplifică/ E mult soare! Și liniște/ Iubire/ E bine...\" Îmi place acest \"Preț\" al ferticirii. Este cursiv și...crește neprețuit;
0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
când am crezut că te-ai cocoțat într-o nirvana. dar de fapt doar încerca-i, cu o falsitate deplorabilă și penibilă, să uiți de cercul care ești. fix înainte de a se mumifica complet, Buddha s-a bucurat nespus când a aflat că dincoace și dincolo de el este tot el.
Cât despre \"fericire\" - cuvintele tale i-au cam scăzut prețul. Lipsa nefericirii (a deșertăciunii, a gândurelii, a revoltei) nu înseamnă neapărat fericire.
0
dupa ce ai descris o simptomatologie a durerilor generalizata si te-ai autoflagelat intr-un cerc simbolic, iata ca o revolta bine dozata si explicabila printr-o iubire,ti-a vindecat angoasele.o tanara fecioara ar lesina de atatea spaime/dureri/suferinte etc prevestitoare de revolta si, apoi, de iubire!sau, poate ca numai tu stii ce ti-a determinat sa fii revoltata si sa te eliberezi, accesand iubirea si fericirea, trecand prin toate simptomele descrise, pana te-ai linistit de tot! cu sinceritate.
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
Sunt bucuroasă pentru faptul că, versurile v-au
fost pe plac. Vă mulțumesc!
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
crezănd că nu m-ai înțeles corect! Dar, văd că deții un
Manual al Fericirii în care instrucțiunile sunt atent
punctate ca nu cumva să existe îndoială. S-a bucurat Cel Treaz
și așa luminat, o fi aflat el multe. Însă, nu știu ce treabă
are prețul fericirii mele cu toate acestea. Apoi, fiecare vede
ce vrea, s-au cum vrea...mai ales dacă este înverșunat pe o idee,
cu siguranță vede și simte numai ce dorește!
Altfel spus, sunt doar cuvinte...cărora le spunem versuri...
dar, nu-s aruncate-n vânt!
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
Nu mi-am tras singură cu cercul în cap! deci, greșit
\"autoflagelare\"!O tânără și mai ales fecioară, are timp să se
călească. Toate la vremea lor!
Apoi, dacă nu ai tupeu să treci la revoltă,
te înghite cercul de tot până ce te mumifici precum Buddha lui
Valentin C.
Însă, oricât de supărată aș fi, tot mi-a rămas Iubirea!
0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
este doar o parodie. și trebuie să mă crezi pe cuvânt când spun asta. pentru simplul motiv că în acea parodie își află locul și tinerețea mea.
iar dacă ție nu ți-a mai rămas decât iubirea, atunci nu pot decât să mă bucur.
însă îmi arunci totuși între ochi cu un gest nedemn de frumusețea iubirii tale: \"Apoi, fiecare vede ce vrea, s-au cum vrea...mai ales dacă este înverșunat pe o idee,cu siguranță vede și simte numai ce dorește!\". îmi este peste puteri să văd un om plin de iubire care împarte păreri. dacă nu mă crezi pe mine, atunci uită-te la Isus.
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
...chiar există!

...numai Iubirea?
mi-au rămas multe din păcate...si bune dar și rele...
Insă Iubirea, le întrece pe toate!
De ce spui că este nedemn ca un om să se simtă liber
în alegeri? Faptul că sunt îngăduitoare, nu înseamnă iubire?
Apoi, contextul a fost vis-a-vis de mine...nu mi-aș permite
să judec pe nimeni...ar fi prea mult pentru că, nici judecător
nu sunt iar Dumnezeu este unul singur!
Dealtfel, ca să nu mai existe dubii, chiar îmi place cum scrii!
0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
poți alege:
între stânga și dreapta (la fiecare secundă care ne despică)
între roșu și negru (la fiecare apus care ne părăsește)
între borș cu fasole și salată verde (la fiecare masă care ne iese în cale)
între tine și mine (la fiecare salut pe care ni-l dăm)
între viață și moarte (la fiecare naștere care ne respiră)

... și cam atât (mai poți adăuga tu ce vrei)

DAR sunt absolut sigur (și pot paria pe mine, pe tine și pe Nichita) că NU POȚI ALEGE IUBIREA sau NE-IUBIREA. pentru simplul șu banalul motiv că ea este tocmai ceea ce te face posibil și îți dă, eventual, șansa de a alege între toate celelalte.
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
Pariază doar pe noi doi! Pe Nichita a pariat Cerurile și Iadurile...nu știu cine a câștigat...
dar el, a avut libertatea de a alege:
- între Ceruri și Iaduri (de fiecare dată când împărțea binele sau răul)
Iubirea? Am ales Iubirea ca armă împotriva ne-iubirii! Cine spune că nu poți
alege Iubirea? Il iubesc pe Nichita oriunde ar fi!

0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
dar dacă ești cumva om, atunci împarte și la restul întregii umanități din atotputernicia ta de a alege Iubirea.
poate dacă ai să ajungi vreodată prin preajma marginilor tale de om, ai să afli că nu-ți este deloc la îndemână iubirea, și doar te vei agăța de speranța că ea te va alege.
cât despre Nichita... încă se mai cercetează dacă a fost om sau înger.
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
...te-aș iubi personal! însă, sunt eu, cea care iubeste oricum și de-avalma.
Tocmai marginile mele de om m-au lămurit că mai presus de starea fizică în care mă surprind deseori înfruptându-mă din plăcerile și durerile existenței, mai este o altă stare care le întrece pe toate...
Este adevarat că nu oricine are curajul să înțeleagă cum respiră Iubirea. Nu
este nevoie să mă aleagă...am ales-o eu! Și este suficient pentru că, Iubirea răspunde cu Iubire.
Nichita, a fost om cu aripi de înger...iar acum, este Înger de om.
0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
și întreabă-l pe Oarecare, cel plin de curaj și care stă cuminte la rând la ceapă, ce alege el între Iubire și restul lumii. Aș mai pune un pariu cu tine (pe toată neființa mea) că va alege fără nici o amânare Iubirea.
cred că tu suferi, de fapt, de bună dispoziție, care nu poate decât să te bucure sau să te întristeze. poate fi un simptom al Iubirii, dar nicidecum Iubirea.

arată-mi un om fără dor de Iubire, și eu îți dau gratis toată îndumnezeirea mea.
0
@gabriela-petcuGPGabriela Petcu
..cred că nu vorbim despre aceeași iubire. Am subliniat cu \"oricum și
de-avalma\" faptul că restul lumii este cuprins. Iubirea nu separă...
(crezi că Dumnezeu te iubește mai mult pe tine și mai puțin pe mine?);
nu știu de ce n-ai înțeles ce-am vrut să spun în mesajul trecut...
Oricum, nu găsesc corect să ne filozofăm aici...nu este nici spațiu
și nici potrivit cu intențiile noastre.
Cu prietenie,
G.
0
@valentin-cozmescuVCValentin Cozmescu
din neînțelegere. cuvântul, cel mult drag nouă, este fix ceea ce ne-a lăsat divinul ca să rămânem rătăciți unul de celălalt. noi doi, dragă Gabriela, suntem de-o fire, doar că îi dăm ocol ăstei firi prin mine și prin tine.

PS: nu cred că divinul ar avea vreo simpatie specială pentru mine, dar sunt absolut sigur că eu îl îndrăgesc suficient de mult încât să mă lase uneori să-i ating absența.

PSS: cât despre filosofeală... mi-e greu să cred că vom putea scăpa curând de apucătura asta prea omenească.
0