Iubire eternă

Iubirea nu moare... Ea se transformă în lacrimi Și ele curg lăsând răni de căința Cu noduri în gât și-n ființă. Revin amintiri amare Ce-au devenit frustrări și pătimi Doamne, și cum mai doare ! Iubirea nu moare... Trăiește într-o imagine ciudată În care un bărbat și-o femeie Făceau dintr-o viață crâmpeie Căutând o iluzie uitată, Brăzdată adânc de un viitor Care nu mai este al lor! Iubirea nu moare... Undeva, într-un colț de cuget Se-aude un plâns ca o rugă Ca un timp obosit pregătit să fugă Ca un jalnic și cumplit bocet Sugrumat de cuvinte amare, Sub formă de întrebare Iubirea moare?