Vinovata

Îmi place. E sugestivă și incitantă prin modelul vinovăției. Mai puțin ultimul vers cu coroana de spini care are, zic eu, o conotație consacrată și pe care nu o pot vedea aici. Sau cine știe, poate nu văd eu bine.

jos coroana, zic si eu!

of...nu e coroana mea, e coroana de spini a acelui ce-si asuma iubirea de iubire, a ta, a altuia ca tine, a alteia ca tine...cand iubesti iubirea pentru ca altfel nu poti...esti privit ca un om bolnav, gradul omenesc al violentei te face sa te simti in jungla neiubirii si a urii, ca un crin in fata unor animale speriate de furtuna... animale care vin, vin ...calca totul in picioare...si doi bani nu dau pe parfumul tau alb...

a voastra, graba asta... viata ca o fuga...iertati-ma...

Dacă tu zici Gabriela, așa o fi. Pentru mine dimensiunea ei christică este totuși prea evidentă și fără o explicație, pe care să îți spun sincer eu încă n-am înțeles-o clar, cititorul poate rămînea așa... în dilemă exegetică. Dar... poate defectul e la mine...

Si totusi, suntem niste fii ai Cuvantului, si o poezie trebuie privita de cel care o citeste asa cum doreste... fiecarui individ in oglinda i se potriveste alta imagine... Ma iarta, nu obisnuiesc sa-mi modific poeziile o data scrise, prefer sa scriu o alta... mi-e greu chiar sa transcriu o poezie de pe hartie in calculator, rescriind-o scriu alta... poeziile mele sunt asa cum vor ele sa fie... cum vin de unde vin... nu sunt decat un scrib modest... traduc simtirea in cuvinte, cum ma pricep...Asa ca ... multumesc de sfaturi, dar nu le pot urma...