gabriela florina david

cocoșul s-a urcat pe gard dar nu mai știe să declame cucurigu găinilor tot nu le pasă dar nu mai pot să ouă eu versuri tot mai scriu acum dar nu mai am de spus nimic tu tot mai crezi că te

la scandalul meu cu mine nu te-am invitat deși ai venit pe neanunțate nu te-am iertat invitându-te măcar în gând e o mare sindrofie cu fulgi de perne pe pereți și pe case e o ceartă pe mai

bărbatul de pe plaja portocalie îmi îmbrățișează sânul cu ochiul albastru în căderea către cearșaful roșu simt șarpele verde mușcându-mi înlăuntrul curbat spre exterior bărbatul cu brațele

voci de necunoscuți pe străzi neștiute îmi sparg albastrul din noapte traversez abisuri îngenunchiată în mine toată de rugăciunea pentru tine valsul e demodat claxonează o mașină în fum

pasăre de noapte am fost colindând printre piane și jazz printre riduri și ochi printre șoapte și rânjete printre faruri și taxiuri dar acum am obosit de atâta lumină albastră proiectată în

motto: „totul este per-fect!” timpuri noi bocet și plânset de toamnă târzie coapsa-mi se scutură de flori de tei geana îmi cerne melancolie ai de la mine chiar totul de vrei simt că un

inconsistența gestului meu de a aprinde țigara mă face să cred că aproape nu trăiesc inconsistența ființei mele care nu mai încearcă să poarte nume mă face să cred că mă gândesc prea

mă întorc drogată în realitate după ce o noapte întreagă te-am visat după ce te-am întâlnit la marginea umbrei după ce mi-ai înflorit visul mă întorc drogată de tine în

cioclii au venit să ne îngroape iubirea eu tăceam înspăimântată de prea multă vină tu mimai resemnat un surâs bocitoare n-au fost angajate la sindrofia din urmă un ort dau pe ce a

nu-ți mai întâlnesc ochii decât în gând de atâta primăvară mi s-au îmbolnăvit venele gândul s-a buimăcit între spații de ceară un singur mesaj de la tine nu mai veni nu-s

m-a mușcat musca țețe de mâna cu altoi de piramidă de-atunci am spasme în bărbie între măsele mi-au apărut cearcăne sau viermi nu-mi dau prea bine seama ochii mi se scurg în sfâșâieri de

ziua de azi a început prin a fi verde doar vagi urme de galben palid și bleu cenușiu mă încruntasem chiar înainte de a mă trezi toată noaptea alergasem printre deșerturi și lacuri roșii umbrele

e mai bine să taci în noaptea asta nu-mi spune că ai plecat poate n-am să observ sau am să mă iau cu altele și am să uit să te aștept e mai bine să taci să nu simt noaptea cum mi-apasă

Răstoarnă găleata. Se îndepărtează de tomberoane, gândindu-se la găleată. „Cât de murdară e… Cum de n-am observat până acum? Cum ajung sus o spăl cu cârpa aia…” Pașii îi devin șovăielnici pentru că

nici un zeu la căpătâi să agăț dragostea-n cui nu-i mai pasă nimănui că am obraz cu pistrui și-mi răsare un cucui la oglindă mă tângui c-a plecat mândru dintâi peste umbra gardului către

Meseria de PR de club pare pentru mulți poezie, dar este uneori destul de ingrată. Are, desigur, multe satisfacții, dar este în primul rând ingrată. Îți cere să creezi o imagine întotdeauna

mințiți-mă vă cer cu lacrimi în obraji sunt cerșetoare cu genunchii tăiați din tâmple mă înjosesc cu fiecare geamăt vândut la spectacolul de binefacere al cabotinilor o

tocurile înțepeniseră în asfaltul moale și aerul devenise irespirabil gâzele se opriseră în văzduh pietrificate mașini claxonau în surdină la pietoni statuete pe tabla de șah fără

într-o zi voi spune te iubesc altui bărbat nu te doare?

iar nu mai am habar dacă trăiesc măcar habar măcar trăiesc putrezesc flămânzesc mă căiesc chinui vrând să sui până la cucui este cale lungă domnul mă alungă dungă sunt pe pământ mă

mă întâlneam cu tine în fiecare noapte la poarta cerșită a sărutului te chemam cu buze tocite de rugăciune în fiecare dimineață clipă fără să văd în soare altceva decât aminitrea părului tău

Nu îmi place în mod deosebit să ies la sfârșit de săptămână în centru (cum se vede de aici, de la perferie), dar duminică m-am încumetat și am făcut-o. Mi-am luat jumătatea și am pornit spre

Joi 1 decembrie, de la ora 18.00 în Club A la Poeticile Cotidianului Grupul de la Constanța trage în Club A filme, poeme, chitare electrice Mugur Grosu, Gili Mocanu, Sorin Dinco sunt