PS
Am învățat să nu te mai chem Ca un bagaj uitat pe peron Iubesc fără să-mi caut stăpân Sau iubire asemenea Soarele mi-e la fel de zâmbitor ca în zilele cu tine Pasul mi-e la fel de sigur ca pe
GDgabriela florina davidbaladă cu cucui
nici un zeu la căpătâi să agăț dragostea-n cui nu-i mai pasă nimănui că am obraz cu pistrui și-mi răsare un cucui la oglindă mă tângui c-a plecat mândru dintâi peste umbra gardului către
GDgabriela florina davidmireasă
îmi comandasem rochia albă la o celebră casă de modă din paris cu trena lungă să acopere golul dintre tălpi și pământ păream mai înaltă de când începusem să mă desprind ușor de
GDgabriela florina davidV
mă eliberez de tine iubitul meu așa cum dunga se eliberează de creion sau duna de nisip mă eliberez zi de zi spre o nouă încruntare un picior în fața altui picior și tot așa învăț
GDgabriela florina davidura
cu ura din mine încerc să desenez copaci pe cer să-ți zăresc silueta prelungă trecând deasupra mea cu ura din mine ascund toate fețele de oameni pe care le cunosc să-mi rămână pe
GDgabriela florina davidbeteșug
mi-ai furat încrederea în mine când ai ascuns palma care ar fi vrut să aline când nu m-ai lăsat să te strig pe numele de noapte când ai închis ochiul către femeia din mine când n-ai știut
GDgabriela florina davidstare
toate inimile mi-s betege învelită în celofan mi-e plantația de carne pe oase vreau sa plec lasați-mă gene strivite pe asfalt de copitele demiurgilor se nășteau piramide
GDgabriela florina davidtelenovela
fantoma prelungă a iubirii mele pentru tine s-a întins de-a curmezișul străzii piedica de batistă nu mă mai lasă să traversez circul văd ochi închisă în fortăreața fără lumină visez
GDgabriela florina davidea
ea are palma transparentă când o întinde înspre lună ea face din pământ placentă când urma pașilor-ți adună ea când te strigă se destramă în unde sidefii de șoapte plătind a lacrimilor
GDgabriela florina davidrugină
mi-e frică de toamna asta care vine că o să mă facă mai bătrână decât știu că sunt că o să-mi tremure glasul și-o să-mi ruginească inima că o să-mi încuibească sufletul cu pietre că o
GDgabriela florina davidleșinul de pe stradă
tocurile înțepeniseră în asfaltul moale și aerul devenise irespirabil gâzele se opriseră în văzduh pietrificate mașini claxonau în surdină la pietoni statuete pe tabla de șah fără
GDgabriela florina davidagorafobia
prin ceața cenușie nu vreau să mă târăsc cu voi printre mine încolțind în umbre cu respirații prea zgomotoase rostogolite pe asfaltul înnoroit zăbrele de cruci aș vrea să-mi zidesc să
GDgabriela florina davido palmă de plămadă pământie
iar nu mai am habar dacă trăiesc măcar habar măcar trăiesc putrezesc flămânzesc mă căiesc chinui vrând să sui până la cucui este cale lungă domnul mă alungă dungă sunt pe pământ mă
GDgabriela florina davidaproape scoică
noapte simt marea cu valuri cu spumă cu orizont respir
GDgabriela florina david1: 2
dragostea pentru tine mi-a scos un ochi tu l-ai strivit iar eu am țipat dragostea pentru tine mi-a căzut o mână tu ai prăjit-o iar eu am mâncat dragostea pentru tine mi-a sfâșiat un
GDgabriela florina davidbanala poveste de dragoste
mă întâlneam cu tine în fiecare noapte la poarta cerșită a sărutului te chemam cu buze tocite de rugăciune în fiecare dimineață clipă fără să văd în soare altceva decât aminitrea părului tău
GDgabriela florina davidexercițiu de ne-plâns
e mai bine să taci în noaptea asta nu-mi spune că ai plecat poate n-am să observ sau am să mă iau cu altele și am să uit să te aștept e mai bine să taci să nu simt noaptea cum mi-apasă
GDgabriela florina davidantisezon
când a venit toamna nu m-ai luat în brațe să-mi ascunzi ochii de ploi m-ai lăsat să alunec pe lacul negru al asfaltului nedezmierdat cu pașii nesiguri de femeie fără umbrelă și fără brațul
GDgabriela florina davidfapt divers
când mi-am pierdut iubirea n-am știut să plâng nu mai aveam glas să țip și nici nu am putut să implor m-am întors resemnată în cămașa de forță a zilelor ce aveau să mai vină
GDgabriela florina david(solo pentru sax)
solo pentru sax urlai în noapte eu mă tăvăleam pe șevalet cu luciri de bar priveai la spate când îmi lepădam rochia discret ritmul acesta nu-i pentru duet încercam să-ți gâfâi în timpan mă
GDgabriela florina david(fumătoare)
inconsistența gestului meu de a aprinde țigara mă face să cred că aproape nu trăiesc inconsistența ființei mele care nu mai încearcă să poarte nume mă face să cred că mă gândesc prea
GDgabriela florina david(îngropăciune)
mi-am îngropat surâsul în grădina de unde altădată culegeam flori să împodobesc iubirea pentru tine ca să tac în gândul meu să nu mai știu că iubirea a trecut ca florile ca surâsul
GDgabriela florina david( )
prea des nesenin mă închid ca într-un templu al nerecunoștinței de-a fi în carapacea de prunc prea nenăscut bolnav nedeochiul albăstrește tâmpla rânjindă nostalgia viermelui de
GDgabriela florina david(noctambulă)
voci de necunoscuți pe străzi neștiute îmi sparg albastrul din noapte traversez abisuri îngenunchiată în mine toată de rugăciunea pentru tine valsul e demodat claxonează o mașină în fum
GDgabriela florina david(moarte în doi)
îmbrățișarea ta mi-e o strangulare înceată sărutarea ta e un cuțit ce alunecă lent printre coaste iubirea ta e cucuta filosofului care n-a gândit niciodată trupul meu e rama cu care-ți
GDgabriela florina david(trop)
am văzut poeții defilând ieri la tvr doi printre gene dărâmate de rimel pardon mascara și priviri de club mărșăluiau în transmisie live vă cântărim la kilogram pardon la rating de
GDgabriela florina davidîndrăgostiți
când ne plimbăm pe țărm în rotocoale de fum parcă plutim așa ne alunecă pașii nepământești îndreptați spre pământ când noi valsăm în nori țigara ta aprinsă e farul meu în noapte umărul pe
GDgabriela florina david(salcâm)
salcâmul din curtea mea s-a umplut de ploaie prin fibre și prin sânge îi curge șuvoaie eu curg prin fereastră cu cearcăne bolnave avem ochii palizi sprâncenele concave alerg către
GDgabriela florina david(jurnal)
de atâta singurătate îmi umpleam casa cu iubiri inventate pe rafturi așezam miniaturi vorbele voastre
GDgabriela florina david(ideal sublim)
motto: „totul este per-fect!” timpuri noi bocet și plânset de toamnă târzie coapsa-mi se scutură de flori de tei geana îmi cerne melancolie ai de la mine chiar totul de vrei simt că un
GDgabriela florina david(clar-obscur)
umbra mea vrea să plece din calea ta pasul ei e hotărât și chiar dacă trupul meu îți rămâne alături nu știu dacă am să pot să o rețin prea multă vreme e grăbită umbra mea face doar ce-i
GDgabriela florina david(adio)
cioclii au venit să ne îngroape iubirea eu tăceam înspăimântată de prea multă vină tu mimai resemnat un surâs bocitoare n-au fost angajate la sindrofia din urmă un ort dau pe ce a
GDgabriela florina davidoboseala femeii după ce s-a dăruit cu totul bărbatului care acum râde senin ca un copil
râdeai ca un copil fericit și ochii mari ți se limpeziseră de cenușiul neîncrederii și al zilelor în care trăim râdeam ca să îți fac pe plac și să îți păstrez bucuria posesiunii obosită
GDgabriela florina david(culinară)
m-a mușcat musca țețe de mâna cu altoi de piramidă de-atunci am spasme în bărbie între măsele mi-au apărut cearcăne sau viermi nu-mi dau prea bine seama ochii mi se scurg în sfâșâieri de
GDgabriela florina david(în ograda mea)
cocoșul s-a urcat pe gard dar nu mai știe să declame cucurigu găinilor tot nu le pasă dar nu mai pot să ouă eu versuri tot mai scriu acum dar nu mai am de spus nimic tu tot mai crezi că te
GDgabriela florina david(gospodină)
ca să mă eliberez de fantasma fără hotar a așteptărilor de tine mă încrunt preocupată tricotez gânduri îndrăznețe de seducere autoseducere mutilare pentru toamnă umplu borcane cu vise
GDgabriela florina davidretardat
nu mă lăsați singură deși pare ciudat încă n-am învățat jocurile voastre de societate deși pare ciudat la vârsta asta n-am crescut destul de mare ca să pot juca singură la
GDgabriela florina davidartificial
mă apasă această lumină artificială în încăperea de noapte cum mă apeși tu cu tăcerea ta cu viața ta fără mine mintea mea nu poate să unească întunericul de afară cu lampadarul bolnav al
GDgabriela florina davidbărbatul
bărbatul m-a închis în tâmpla sa și a plecat fără chei îl aștept rog să îmi spună când răsare soarele ca să mă trezesc uneori zăvorâtă ană nu găsesc temelia ca să cresc uneori încep să
GDgabriela florina davidmea culpa
mințiți-mă vă cer cu lacrimi în obraji sunt cerșetoare cu genunchii tăiați din tâmple mă înjosesc cu fiecare geamăt vândut la spectacolul de binefacere al cabotinilor o
GDgabriela florina david(mondenă)
pasăre de noapte am fost colindând printre piane și jazz printre riduri și ochi printre șoapte și rânjete printre faruri și taxiuri dar acum am obosit de atâta lumină albastră proiectată în
GDgabriela florina david(etc)
te-am visat așa cum nu erai și-acum trebuie să plătesc prețul ce doare al nesiguranței că exiști prețul aroganței de-a încerca să fiu tu însuți prețul iubirii de una singură alerg din
GDgabriela florina david(anotimp fără tine)
nu-ți mai întâlnesc ochii decât în gând de atâta primăvară mi s-au îmbolnăvit venele gândul s-a buimăcit între spații de ceară un singur mesaj de la tine nu mai veni nu-s
GDgabriela florina david(incantație nevroză da-da)
cu buricele degetelor mă îndrept spre lună oare-s eu sau trăiesc în lume nebună albastrul dinspre cer încearcă obrazul domnul psihiatru îmi închide cazul mint în continuare și privesc
GDgabriela florina david(fără tine)
mă întorc drogată în realitate după ce o noapte întreagă te-am visat după ce te-am întâlnit la marginea umbrei după ce mi-ai înflorit visul mă întorc drogată de tine în
GDgabriela florina david(țipăt șoptit)
la scandalul meu cu mine nu te-am invitat deși ai venit pe neanunțate nu te-am iertat invitându-te măcar în gând e o mare sindrofie cu fulgi de perne pe pereți și pe case e o ceartă pe mai
GDgabriela florina david(culori complementare)
bărbatul de pe plaja portocalie îmi îmbrățișează sânul cu ochiul albastru în căderea către cearșaful roșu simt șarpele verde mușcându-mi înlăuntrul curbat spre exterior bărbatul cu brațele
GDgabriela florina david